Cotețul cu metafore – Cățeaua
Cățeaua
Dom’le, sub fereastra mea,
La umbra unui boschet,
A fătat azi, o cățea
Șapte pui ca un buchet!
Iar ea, ca o mamă bună,
Ca să poată să-i hrănească,
Caută și tot adună
Puișorii să și-i crească…
În instinctul ei de mamă,
Își apără teritoriul
Tot lătrând și făcând larmă,
Când apare trecătorul…
Deocamdată, puii-s mici,
Nu se țin nici pe picioare
Însă pân-or fi voinici,
Câți vor mai rămâne oare?
Știm cu toții soarta lor,
Vor pieri mulți dintre ei,
De foame se sting și mor,
Asta-i soarta speciei!…
Câți din ei vor mai trăi,
S-or simți apoi stingheri,
Până când, vor mârâi,
În lațurile de… hingheri!
