Cotețul cu metafore – Balada crizei care vine
Balada crizei care vine
Foaie verde, verde mărăcine,
În țara noastră, totu-i bine,
Avem de toate, ne distrăm,
Și criza, în seamă n-o băgăm…
Nu ne gândim că o să vie,
Că-i doar o criză ce-a mai fost!
Iar crize-au fost și-o să mai fie,
În criză tot trăiește neamu’ nost’…
Și-apoi, de un’ să știm ce-i aia,
Dacă noi altfel n-am trăit?
Odată a mai ,,înțărcat bălaia”
Și noi tot nu ne-am lecuit!
De un’ să știm noi diferența,
Între un trai nasol și… celălalt?
Când noi ne ducem existența
Privind în jos, nu spre înalt?
Și-acuma, dac-o fi să vină,
Ce poți să faci să te opui?
Vom cere îndurarea cea divină
Lăsându-ne pe mâna Lui!
În El e sursa rezistenței noastre,
Precum a fost de mii de ani,
Tot așteptăm, privind la astre,
S-arunce peste noi cu bani!…
Să-l îmbunăm, am înălțat biserici,
Și porci și miei am tot sacrificat,
Suntem aproape un popor de clerici,
Cu toate astea, El nu ne-a iertat!
Așa a fost de la Ștefan încoace,
Sau poate chiar și mai demult,
Că nu mai știm ce-nseamnă pace,
În noi, tot timpul e-un tumult…
Că ne-am luptat cu turci, cu ruși,
Sau cu această criză-nchipuită,
De când ne știm am fost supuși
Și să trăim, am tot dat mită!…
Ce mai contează înc-o nouă criză?
Pe lângă atâtea altele ce-au fost?
O să plătim în… cotă indiviză,
Și-o să trăim la fel de prost!…
