Căruța cu virgule – Biznis
-Şefu’! ‘Trăiţi!…
-Zi, mă!
-A venit chinejii ăia, bre! E mulţi, şefu’!
-Haha… E mulţi, bă, da’ proşti!
-Aoleu! Cum, şefu’? De ce e proşti, bre, că cică ei a venit să facă bizniţă cu noi, dealuri, cum zice americanii… De ce dreacu’ ne mai trebe dealuri, nu ştiu! Că doar avem destule… şi munţi… şi câmpii!
-Băăăă… pe câmpiile alea eşti tu dus acuma… Bă, o fi ei mulţi şi proşti, da’ noi suntem puţini şi şmecheri! Las’ să vină ei aşa mulţi cu banu’ gros că îi aburim noi şi le luăm banii…
-Pi, bre, şefu’… cum? Aoleu, păcatele mele! Iete că ne aburește ei pă noi, că a loat ditamai căsoaia aia unde ne jucam noi banii… aia, bre… de lângă Poliție! Ptiu!… că am uitat cum îi zâce! A lu’ turcu’, șefu’…
-Aidi, bă, ce dreacu! Nu ții minte nici unde-ți perdeai banii??
-Hahaha… Băăăă creier de alună! Apolo, bă! Așa se cheamă hardughia!
-Așea, bre, șefu’! Pi dacă nu le știi matale, cine să le știe? Că de-aia ești matale mare șef și io un șef mai mic! Hehehe!… Bre, da’ ce-o vrea ăștia, așeaaa… pe bune? Că io mi-aduc amintea că ei zicea că noi suntem tigri, lei… de-alea și alte animale… alea-alea, şi noi să fim porci cu ei, să le tragem ţeapă?
-Bă… nu porci! Ei vrea boi! Şi vaci! Multe, fo 500 de mii cât n-avem noi în tot satu’… ptiu! în toată ţara!
-Aidi, bre şefu’! Pi di undi bre, atâtea animale la noi în orașu’ ăsta mic? La Apolo? Pi ce facem, umplem centru cu… stai că zic un cuvânt de-ălă șmecheru’… paricopitate de-alea? Eee? Le știu pă cuvinte?
-Iote la el! Ești deștept, bă, prostule!
– Așa-i bre, șefu, dacă zici matale! Șefu!… Șefu!… Auziți?
-Aud, bă, zi!
-Șefu’!… Șefu’!… Io ziceam că-i bini di tăt cu ăştia! A zis că ne ia şi pe noi în barca… în vaporu’ lor ca să trăim bine dreacu’ şi noi. Că măcar cu ăştia să trăim bine! Nu vezi că ăștia ne tot minte de fo 20 ani da’ nu se vede n’ica! Io vreau să trăiesc bini… da’ bini di tăt cu oricine o fi, numa’ să văd şi io cum îi… Că doar o viaţă am şi-o… mă scuzaţi!
-Băăă, da’ prost eşti, să moară fanii mei!… Păi, bă, chinejii ăia vine să ne cumpere cu totu’, bă! Că ce e Românica noastră pentru ei? N’ica! E ca Râmnicu’ nostru! O să vorbim, dreacu’ chinezeasca, pe tine o să te cheme Ceai Eşti Bou şi pe mine la fel… O să mâncăm cu beţele de biliard toţi câinii comunitari şi scăpăm de o belea de pe capu’ nostru ăla sec…
-Șefu’!… Șefu’!… Da’ nu-i bine, bre, dacă ne scapă dă câini? Că, dacă ăștia de trebe să-i adune, nu-i adună, bine că vine ăștia să-i mănânce!
-O să mănânci și tu, băăă! Hehehe…
– Aidi, bre, şefu’! Io nu halesc câini nici să mă… scuzaţi! Nu e buni! E aţoşi şi are carnea tare… Da’ dacă trebe… oi mânca şi d-ăia, ce dreacu’ să fac! Numa’ să nu se supere chinejii şi să ne lase în… mă scuzaţi!… curu’ gol!
-Ai nihao, bă!
-Ai? Bre, şefu’ da’ de ce mă-njuraţi, că io n-am zis n’ica, să moară familia mea!
-Nu te-am înjurat, bă, coa’ ! Ţi-am zis bună ziua ca chinejii! Haha!
-Haha… râzi matale, da io era să scot cuţitu’… Ptiu, să-mi bag… cuţitu’ la loc!
