Fărădelegea lui Călin – Menhir
Are! Nu se înșeală ochiul. E dat în brânza mă-sii! La pantalon și cămașă albă, sacou și ochelari de contrast, singur pe cimentul și asfaltul pistei pare mai ceva decât cel mai iubit președinte născut pe planetă, Kennedy.
Dar cât să-ți placă un individ? Un an, doi…. Până ce firmamentul scoate la iveală vreo sămânță mai nobilă ca nemții, mai deșteaptă ca englezii, mai frumoasă ca românii…. Trebuie răbdare, anii nu se duc lesne, iar contractul, defectuos la concepție, are greutate, cântărește cât toată nația minus el, cel de se jură cu o singură mână pe două cărțulii: Constituție și Biblie. Rămân la părerea mea, ,,Jur”-ul pe făptuirea mai departe de cunoștințele căpătate prin școli ale bulucirii de semeni știut ca popor, undeva prin cotloanele încă nedefinite numite spirit și implicit suflet, pe îmbogățire a fiecăruia, pe toate celelalte elemente constitutive ale unui trai corect uman în cadrul unei comunități rămâne un discurs fără acoperire, de formă, apăsând pedala impertinenței, egoist încheind ca pentru sine ,,… așa să-mi ajute…” De ce nu ,,să ne ajute”? Vorba aia, de bine, de rău suntem nițeluși și noi, vreo douăzeci de milioane. Și n-ar fi fost necesară adăugirea ,,pe timp de pace și război”? În fine, votat, nevotat, te procopsești cu el exact cât scrie în Al. 1 din Art. 83: ,,Mandatul Președintelui României este de 5 ani și se exercită de la data jurământului.” Iată! Nici nu citisem Al. 3 și mi se confirmă propunerea de îmbunătățire a obligațiilor rostite la învestitură: ,,Mandatul Președintelui României poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă.” Doamne ferește!
Scriere pe genunchi. Aici poate fi încadrat acest stil de informare din mers, util pentru relevanțe nu departe de ale unui cetățean obișnuit căruia i se cer tomuri întregi de norme etice, iar el numai de ele nu are timp să stea. Și am constatat că sunt printre noi tipi contrastanți cu mai multă știință ca oricare ins prins în mrejele specifice instituționale. Dar cine s-a născut învățat?
Presupun că punerea în operă a funcției de Președinte implică serii lungi și diverse de roluri, rațional, precis și aplicat, programul nu lasă o clipită de răgaz. Până și drumul către toaletă necesită un traseu cât mai scurt, menționat în sute de scenarii, în primul rând pentru lungimea considerabilă a drumurilor ce duc spre ușurare, numai în palat coridoarele însumează ceva cale de mers și nu uitați să țineți cont de mersul molcom al domnului…, mai treceți lângă imposibilitatea de-a fi atlet, cred că nici nu s-ar cădea, până la urmă nu este clamatul J.F.K. și nici vreun alergător de prin preajmă ce la drept vorbind, exact în curba aceea s-a găsit să nu-și facă meseria…, iar în al doilea, legat de strictețea organizării interne, îi stau în cale destui secretari, sfătuitori și angajați pentru a nu se scăpa în pantaloni. Deh, fecale prețioase! Din aceste succinte și neserioase motive, Al. 1 al Art. 84 îl găsește în poziție de compatibilitate vrând, nevrând, timpii lui sunt drămuiți la secundă, intrat pe poarta Cotroceniului…: ,,În timpul mandatului, Președintele României nu poate fi membru al unui partid și nu poate îndeplini nicio altă funcție publică sau privată.” Că mai fuseră alții altfel…. În același articol există o a doua specificație, privitoare la protecția oferită de demnitate, la fel ca în cazul parlamentarilor: ,,(2) Președintele se bucură de imunitate. Prevederile Art. 72 se aplică în mod corespunzător.” Să căutăm corespondențele. Al. 1 iese din discuție, președintele, se presupune din Art. 84 că suspendându-i-se șoselele doctrinare nu poate avea nicio opinie politică, așadar, nu are nici răspundere juridică pentru ceva ce nu i se poate imputa. Al. 2 impune un secund și un terț pentru deciderea trimiterii în judecată penală, Parchetul… există, Camera însă nu are mai mult de-un atribut, acela de a suspenda Prezidentul până la referendum. Oare tot Parlamentul, conform cu ,,corespunzător”-ul din alineat, să-l poată deferi justiției? Al. 3 este clar în afara a tot ce știm noi că se poate, nu există nicio modalitate de flagrant, nici de rețineri și percheziții.
E clar, cei ce au conceput Constituția, în acest caz au făcut economie de cerneală.
