Căruța cu virgule – Sindromul Daum
V-am spus sau nu v-am spus?! V-am spus aseară că o să fie jalea de pe lume cu fotbalu’?… Na! Ca să nu mai ziceți că vorghesc aiurea-n tramvai! Și acuma am o grămadă de trenuri în capu’ mieu, care vin pleacă sau nu opresc… Mă gândeam că nu mai merită efortul ca să mai pui pe pereți ceva despre forbalu’ ăsta! Că mi-era mai simplu să pui nește vorbe de-acum un an… fix de-acum un an, că era exact identice și la fel cu astea de-acuma… și cu alea dintotdeauna… Da’ m-am trezit așa cu chef de vorbă cu ălălalt eu! Eul ălălalt care zice că e maieu… pardon… e mai EU decât sunt eu! Cum vine asta? Ia fiți atenți ce vorghesc io cu Eul, așa ca băieții despre forbal:
– Io ți-am zis că nu face nicio scofală băeții! Tu nuuu… Batman, Batman! Iote ce face!
– Hai, bă, că are dreptate și Daum! Că de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere! Cu ce să faci echipă, dacă ăsta e nivelu’? Lasă că a jucat cât de cât, da’ n-am avut noroc!
– Ăhă! Ba am avut mare noroc, bă! Am avut noroc că nu ne-au mai dat fo două! Și un norocel mai mic că a băgat-o Stancu în ațe… Și nici așa n-o băga, dacă nu devia din cârca unuia de-al nostru, nu din a lui Pazdan ăla, așa cum mormăia comentatorul ăla…
– E bine că am fost prezenți în joc, că am pus presiune pe adversar și am creat probleme…
– Bă, tu trebuia să te faci antrenor, să mor io! Ce le știi!
– Hai, că nu-i chiar așa! E greu să fii antrenor la naționala noastră, că n-ai material cu care să lucrezi! Vorba lu nea Ilie Moromete, săracu’:.. De unde să vă dau io mai mult, dacă atâta e!” Totuși, putea și ei să fie mai gigea, că și noi am fost gigea când ei și-a ascuns ei tezauru’ la noi. Și l-am dat înapoi, nu ca rușii… Vezi? Astea se uită!… Facerea de bineee…
– Lasă-i pe nen’tu Moromete și tezauru’! Treaba e că n-ai cu cine, băăă!
– Pi asta spusei și io mai devreme, nu?
– Spuseși, bă, spuseși, da’ e rău! Să nu vezi o pasă ca lumea, o acțiune, un șut pe poartă… Și cine-l ține pe Latovlevici ăla la națională, nene? Că toate pasele alea le-a dat numa’ la adversar! Și Săpunaru… Pfoai de capu’ satului! Ăsta a mai făcut o ghidușie de-asta și cu Steaua, de n-a luat ăia campionatu’…
– Hai, că și ăia îl are pe Lewandovski ăla, bun rău! N-ai ce să-i faci! Ce i-o face nevastă-sa aia de-l ține în formă, nene?! Io zic că… zic și io, după mintea mea!… că strategia lu’ Daum trebuia să înceapă cu… nevasta lu’ Lewandovski! Să puie pe unu’ să-i facă marcaj om la om, să-i afle secretu’ ! Da’ pă cine să puie, că și aia nu e fitecine! A făcut oleacă de karate la viața ei… Care dintre ai noștri ar putea fi în stare de a fi capabil de a putea să se puie cu doamna?
– Deci vezi, bă, că în spatele unui fotbalist care dă trei goluri e o femeie care face karate? Tot femeia e cu lacătu’ și cheia…
– Da, bă, ce să mai zic?… Să-l lase p-ăsta să termine ce-a început și să cătăm pe altu’… Că parcă nici la ruși nu ne-ar fi stat bine să mergem! Așa, de-ai dracu’și de-ambițioși!…
– Aaaa… ba nu! Să plece acum! Să ne lase așa necalificați, că suntem învățați!… Ia uite c-o dădui în rime!
– Auzi, da’ ție nu ți se pare că începem să fim oleacă de acord unu’ cu altu’? – Bă, să știi că da! Ce chestie! Ce-o fi? O fi vreo boală?
– Da, bă! E sindromul Daum! Și uite-așa, eu cu EU am căzut la înțelegere că e ,,useless” să te mai agiți pe margine când e vorba de fotbal… Presimt că voi avea o viață relaxată, după principiul ,,don’t worry, be happy!” I am happy… happy… Clap along if you feel like a room without a roof… Clap along if you feel like happiness is the truth Clap along if you know what happiness is to you Clap along if you feel like that’s what you wanna do… Păi aia ie!
