Fărădelegea lui Călin – Curcubaie
Constituția nu este de teapa Urzicii, să fii serios și impunător cadrează ca nuca-n perete când lucrurile se iau în șagă și persiflare. Începe totuși să mă amuze.
Fără umor n-ar mai avea sens o viață plină de îngrădiri, orice zăgaz înseamnă mai puțină voie proprie. Chiar acolo unde scrie libertate, garantare și nimic cu forța se ascunde ,,gratia și lanțul de fier”, o ,,slujbă” în folosul comunității, pentru că unde este lege dreaptă-i pedeapsa.
Grevă, o acțiune muncitorească de nemulțumire transformată din haos într-un cățeluș necuvântător purtat cu lesa din dotare. Și ori cere, caută să disloce încăpățânarea angajatorului de-a nu echivala actul și ipochimenul lucrativ cu un semen, ori să stea dobitocește marionetă. Art. 43, Al. 1, stabilește cine-i răzvrătitul stabilizat la numele ,,salariat”…. Cum să nu fie de râs ocolirea ,,muncitorului”, prestatorul, beneficiarul remunerației, împricinatul cu nemulțumiri de parc-ar fi dracul în persoană? Al. 2 în schimb este sobru, ,,jucăria” furioasă de la 1 are program: ,,Legea stabilește condițiile și limitele exercitării acestui drept, precum și garanțiile necesare asigurării serviciilor esențiale pentru societate.” Prețul civilizării…. O simulare.
Ceea ce pare când vorbești despre cele de apartenență. Ce bariere să aibă? Art. 44, Al. 1, este atât de sincer încât vă puteți lua gândul de la intangibilitatea de care avea atâta nevoie bietul cetățean: ,,Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.” Și da, și nu pentru prima propunere a Al. 2, ,,Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.”, da pentru asumarea obligației, nu pentru spețele tratate în continuare unde tratamentul este discriminatoriu și nu în privința lui ,,indiferent de titular”. De optică și apartenență suferă expropierea din Al. 3, naționalizarea și trecerea silită în proprietate publică de la Al. 4., cred cu tărie că tot despre discriminare este vorba când ți se ia casa pentru faptul de a i se fi năzărit statului că pe-acolo trec dorințele lui de bine. Nu fac doi bani ,,despăgubirile drepte”, nici ,,comunul acord”, nici judecata. Când păgubești pe cineva, rămâne păgubit. Cazul colegului Miu nevoit să-și vadă visul spulberat de o ,,necesară” șosea hotărâtă exact prin casa lui. Sunt nouă aliniate cu toatele.
Mai bine i s-ar fi spus Năstase – șapte articole așezate nepotrivit. Discutasem de proprietate, în corpusul stipulărilor figurând moștenirea, care, în loc să urmeze acum, la Art. 45, este mutată la poziția 46, hiper laconic: ,,Dreptul la moștenire este garantat.” 45-ul, ,,Libertatea economică – Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora în condițiile legii sunt garantate.”, are ciudățenia lui, economia, domeniu vast de propuneri de muncă, deține și chei mai puțini potrivite oricui, să spunem afacerile cu armament și tot ce aparține industriei nucleare.
