Fărădelegea lui Călin – Unitate în simțiri și…
După un veac încă purtăm această temere: că unii-s mai egali ca alții. Sau unele….
Ce… pe capul nostru, dacă ni s-ar fi servit Constituția cu lingurița, Art. 37, Al. 1, ar fi rămas parțial fără obiect. Prezumând cronologia ca faptă legislativă logică, nu numai așa, o strânsură itemizată aleatoriu, după o lecturare a mai multor ochi avizați repoziționarea ar fi venit de la sine: ,,(1) Au dreptul de a fi aleși cetățenii cu drept de vot care îndeplinesc condițiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3).” Dar, pentru a fi ales, apanajul lui 37, trebuie să fii întâi votant ca-n Art. 36. Conform propoziției aliniatului ,,(1) Cetățenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniți până în ziua alegerilor inclusiv.” poate îndeplini această vocație statală orice individ al oricărei națiii. Și atunci la ce bun o astfel de înscriere fără amendamentul ,,români”, nu există o lege internațională ce vorbește deja despre votul universal? Bubele vechi supurează, Al. 2 trebuia compilat într-o singură frază cu primul, se renunța la ,,Nu au drept de vot”, un ,,cu excepția” era suficient. În mare, acest 2 pare bine ticluit, aplicând însă un ochelar cu alte dioptrii, defalcat, se induce ideea unei pedepse strict pe acest subiect, elecția: ,,(2) Nu au drept de vot debilii sau alienații mintal, puși sub interdicție, și nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale.” N-am auzit despre o astfel de măsură restrictivă, condamnarea la pierderea dreptului de vot, știu că este doar o consecință a regimului de izolare și corectare a comportamentului pentru care s-a cerut și se aplică pedeapsa.
Reluând Art. 37, la Al. 2 se înscriu cotele de etate minime pentru candidaturile cele mai importante, deputați, senatori și președinte. Să am pardon, mie nu-mi sunt deloc pe plac, nu că tânărul nu poate face față unor provocări legislative – și dacă judecăm după durata unei facultăți de drept, la 23 de ani abia ce termină învățătura, nu experiență… – și nu face, vârstele niciunuia, nici 33-ul senatorilor, cu atât mai puțin pionieratul la cârma țării al cuiva ce abia s-a desprins de țâțele tinereții la 35 nu sunt ,,potrivite” demnităților inserate. Rămân fidel ideii că ultimul număr este de dat delegaților poporului, 40 seniorilor, cu rezerve și 45, cu indulgență, șefului tuturor șefilor.
Art. 38 este necomplet, ,,În condițiile aderării României la Uniunea Europeană, cetățenii români au dreptul de a alege și de a fi aleși în Parlamentul European.”, după tiparul expeditivității anterioarelor, putea uza de ,,în baza legilor europene” la final.
Pașnic. Ce vrea să spună, că numai comportamente din acestea nu s-au văzut în scumpa noastră patrie la o adunătură de mai mult de cinci inși? Ciudățel Art. 39, și el lipsit de acea expertiză legală amplă: ,,Mitingurile, demonstrațiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere și se pot organiza și desfăsura numai în mod pașnic, fără nici un fel de arme.” Liber, se știe, înseamnă să cam faci ce te taie capul, apoi, afară de procesiuni și pe undeva întrunirile, mitingul și demonstrația înseamnă protest, vehemență, glas ridicat, cerințe stringente, avertismente. A spune huo în șoaptă și cu zâmbetul pe buze își pierde farmecul, caragielesc zis: ,,Nene, nu mai ai niciun haz!”
A cincea și ultima stipulare lapidară conferită jocurilor politico-sociale, Art. 40, ,,incriminat” deja, are un prim aliniat acceptabil, dar presupus din oficiu că respectă un cod al bunei întovărășiri, ,,(1) Cetățenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate și în alte forme de asociere.”, Al. 2 la fel, ,,Partidele sau organizațiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranității, a integrității sau a independenței României sunt neconstituționale.”, însă și el ticluit în așa fel încât unii să îi dea înainte cu segregația statală, să nu-i uităm pe ungurii lui Bela care nu-s nici partid, nici organizație, ci uniune!, aici încape și Al. 4, ,,Asociațiile cu caracter secret sunt interzise.”, terfelit și el de subtilitățile literale sau oblăduirea unora…. Cât despre numirile apoliticilor Al. 3…: ,,Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curții Constituționale, avocații poporului, magistrații, membrii activi ai armatei, polițiștii și alte categorii de funcționari publici stabilite prin lege organică.”
