Pe urmele… Facebook-ului – Imagine bromată
Mirați-vă! Nu ezitați să scoateți exclamația aceea englezească din rărunchi și gură și bucurați-vă de miracole!
Oare cum mai sună cele românești? Tii, ehei, uite bă ce face ăla…. Că tineri, că liberi, bătrâni și degeaba, tâmpi de-a binelea, ne vom trezi într-o zi din fuga asta șoselnică că n-o să ne recunoaștem la prima matinală oprire în fața oglinzii, sunt convins că uimirile multora scot fel de fel de chițăieli la întâlnirea cu sine încă de azi, darămite să mai recunoaștem pe alții și necum faptele lor de ieri și mâine. Ar mai fi loc să rămâi crucit la prestațiile lui Hagi de la 51 de ani? Nu, n-ai avea nevoie de onomatopee sau cuvinte invidioase să recunoști piciorul stâng și intuiția olimpiană a lui Zeus descărcate în machidonul ce-a făcut să urle extaziate stadioanele în sincron cu lentilele și tuburile cinescopice.
De extaz se umple ușor, ușor și pagina de Facebook. Doamne ferește să nu-mi tresalte inima la vederi…, rămân bărbat până la ultimul por, prin urmare, simțitor. Dar nu mă pot împăca deloc cu ideea unui măritiș de circumstanță sau, și mai rău, la televiziune, în văzul tuturor. Acest haimanalâc, fără să am curajul de-ai arunca priviri ascunse, mă duce, în fuga și rapiditatea schimbului post cu post, cu gândul la diverse cunoștințe din hăul timpurilor seculare și la disponibilitatea de-a schimba fluidele bucale o dată la două săptămâni, un test-drive ,,de gustibus” fără noimă, pentru palmares, păunii și păunițele căutând astfel locul de onoare în fața indecișilor, necopților colegi. Nu stătea nici mama, nici tata să contabilizeze dragostile și prieteniile odraslelor, turnau zi de zi la prima geană și la apus placa lui ,,ia vezi” și-și vedeau de-ale traiului și bunăstării, n-aveau timp de viermișorii feților în plin progres organic, erau de-ajuns ale lor de la servici. Lumea însă a progresat, mamele sunt mai aplecate spre educația copiilor, îi însoțesc, după cum ne sugerează dovezile cinematografice, până în mijlocul acțiunilor comune, intervin acolo unde ar….
Nimic n-a rămas neatins de ochiul din umbră al camerei de filmat, s-a strecurat în toate cotloanele, devenind un hiper calificat în cele mai diverse domenii (unii chiar se îmbățoșează că sunt experți în arta punerii la comun de un deceniu și ceva. Cum va să fie peste 85? De o sută de ani cu tine pe sentimente.ro!), nelăsând hazardul clipei să hotărască de la sine cine cu cine, când și unde. Pun la cale logodne, măritișuri, frumoși și urâți, spilcuiți și buiți alături de hârci și umflate, fandosite și sfătoase, mămoase într-un cuvânt, ce n-au avut în cei douăzeci de ani timp, acasă, pentru a-și învăța făcăturile ce să aleagă și cum. Revedeți scena grijuliei Draga Olteanu din Buletin de București, strecurată cu palma desfăcută curios în fața ochilor în budoarul însurățeilor.
Și sunt lucruri ce nu necesită trei pentru practică, chimiile organice nu au nevoie de potriviri, poziționări, ante măsurători pentru satisfacție. Se declanșează pur și simplu, doar știți că mirosul emanat și perceput are rol dominant în a lua decizia cea mai înțeleaptă. Indiferent de iz sau aromă. Aruncat însă în spectrul coloristic al ecranului românesc simțurile decad, se umplu de neputință și la final de lehamite, orice zbor cu mintea se încheie cu un accident aviatic cerebral. Cedezi prăbușit în fața excepționalului.
