Spații culturale nr. 28 – Țara lui Cănuță…
Trebuie să recunoaştem că Manzoni avea dreptate atunci când se întreba, cu amărăciune: „Vrei ca mulţi să-ţi sară-n ajutor? Încearcă să nu ai nevoie de asta”. Ne stă în obicei să-l hrănim pe cel sătul şi să-i dăm apă celui care tocmai s-a adăpat fiindcă aşa ne îndeamnă firea noastră cea întoarsă, capabilă să le facă pe toate pe dos. Oamenii au un senzor fin al oportunităţilor şi ele depind, în general, de cei cărora nu le lipseşte nimic, multe bunuri fiindu-le, de fapt, de prisos. Cum câinele nu părăseşte niciodată o măcelărie, iar lupul se întoarce de zece ori în locul unde a mâncat o oaie, în jurul celor sătui / avuţi vor exista întotdeauna ciugulitori, lăudători, ciripitori, într-un cuvânt, profitori, convinşi că ei, de altfel, nu fac decât să dea o mână de ajutor seamănului lor; seamăn, adică cel în raport cu care te simţi om. Prietenia arătată celui puternic şi bogat chiar este, de cele mai multe ori, interes disimulat, goană după ceva, adulmecare a ceva ş.a.m.d. Că aşa stau lucrurile, o spunea şi Ovidiu, cu mult înaintea lui Manzoni: „Cât timp vei fi fericit, vei număra mulţi prieteni”; cu alte cuvinte, cât timp vei fi fericit, glorios şi bogat, toţi se vor sili să te ajute, sperând nu o răsplată îndepărtată în ceruri, ci una consistentă şi rapidă aici, pe pământ
Ca expresie cinică a oportunismului, întrebarea de mai sus poate fi pusă în relaţie cu un „PS” la editorialul domnului Manolescu (v. „România literară”, nr. 20/17 mai 2013). Domnul Manolescu refuză, cât poate de politicos şi cu diplomaţia-i caracteristică, oferta altui domn – Andrei Marga – de a sprijini apariţia celei mai importante (oficial vorbind) reviste de literatură din ţara noastră. Fireşte că „România literară”, finanţată de Consiliul Judeţean Alba şi apărând cu sprijinul Ministerului Culturii, nu are nevoie de nişte bănuţi în plus, scăpaţi printre degetele ICR-ului. Dintre toate revistele care apar în ţara noastră, „România literară” este, probabil, singura care se descurcă foarte bine, sugând ea, ca mielul blând, de la nenumărate oi. Sunt reviste care au renunţat la formatul clasic, pe hârtie, sunt reviste care se tipăresc din când în când şi în tiraje confidenţiale, sunt reviste care trăiesc din mila partidelor sau care-şi aruncă din an în Paşte câte un număr pe piaţa literară, şi aceasta în funcţie de interesele aleşilor locali, sunt reviste care mor şi reviste care sunt omorâte, şi domnul Marga moare de grija „României literare”!
Ne-am putea gândi că dl. Marga s-a lăsat influenţat de lecturile biblice, unde se spune că „celui ce are i se va da; dar de la cel ce nu are şi ce are i se va lua” (Marcu, 4, 25). „România literară” are grijă de viitorul artistic al ţării, în paginile ei se regăsesc cele mai importante voci artistice ale patriei, este o revistă curată şi harnică, asemenea slugii credincioase care sporeşte talanţii primiţi… şi panegiricul ar putea continua, dar nu cred că-l putem pune totuşi în cârca domnului Marga. Nu cred că Domnia Sa, când s-a oferit să ajute „România literară” (chiar cu riscul de a-şi transforma propria revistă, „Lettre internationale”, într-o „victimă a unei birocraţii interne şi a unei concepţii editoriale a conducerii institutului” pe care nimeni, nici noi, nici dl. Manolescu şi probabil nici dl. Marga nu le înţelege) s-a gândit că face o faptă creştinească. O fi adevărat că darurile primite trebuie sporite cu grijă, pentru că doar această grijă ne face asemănători divinităţii şi avem noi (poeţii, prozatorii, criticii literari ş.a.m.d) alt scop mai nobil? Nu visăm cu toţii mântuirea prin scris? Nu sporim textele (seminţele) bune în speranţa că rodul lor va fi an de an mai bogat, întru slava înzestrării noastre cu duh? Şi, atunci când vedem că unul dintre noi are roade bune, nu-i sărim în ajutor, chit că el nu are câtuşi de puţin nevoie de ceea ce suntem gata, cu umilinţă şi zel, să-i oferim?
Cred totuşi că nu despre atitudine creştinească e vorba aici. Dl. Marga a vrut să facă pace cu dl. Manolescu şi n-a reuşit. N-a reuşit, fiindcă nu i-a spus nimeni: e an electoral, domnu’ Marga! Ţara literară îşi realege preşedintele şi dumneavoastră vreţi să-l mituiţi?! Aşa, pe faţă? Încercaţi la anul pe vremea aceasta, dacă rămâneţi amândoi – şi rămâneţi! – în funcţia pe care o aveţi acum!
