CulturăDe Rîmnic, de bine!

De Rîmnic, de bine! – La… strigare


Și vrere este! O dovedesc toți cercetașii literelor potrivite, adunați laolaltă pentru lucrul cel mai de ispravă: dovada că spiritul nu moare niciodată.
Peste o jumătate de sută nu se trece ușor, nici până acolo nu răzbat mulți, nu este suficient să apari o dată, zilnic publicând doar un an, doi, vei constata că imediat după ești uitat definitiv. Toți cei ce au înțeles legile cotidianului, inexistente cândva în secolele prețuirii tușului pe hârtie, știu că longevitatea poate fi singura salvare a scriitorului: apare – există! Aparent am putea da vina pe viteza de circulație a informațiilor și ar fi valabilă presupunerea până la un punct, uitarea rapidă are totuși rădăcini în liberalizarea pieței sociale, barierele neștiinței și neputinței fiind împinse până la limita orfanului de minte, cantitatea de creație s-a expandat în secolul 21 la peste un procent din populație. Statistic vorbind, nu-ți vor mai ajunge niciodată cele patru anotimpuri să citești toate tipăriturile de pe parcursul lor. Un neajuns aproape rezolvat de ștachetele ridicate ale revistelor literare, nefiind vorba despre prestanța unui nume când selecția se face cu obiectivitate, ci de însăși supraviețuirea sa, o singură ediție mai puțin elitistă și n-o să-i mai vezi urma.
Am discutat despre Spații Culturale în linii mari, atât cât să amintești o parte dintre semnatari și câteva date tehnice, obișnuite în textele ce fac la anumite perioade adăugiri în cataloagele literaturii provinciale sau naționale. Hotărârea mea de a mai iscodi pentru ultima oară revista sub titulatura rubricii despre aparițiile râmnicene se datorează unui dublu eveniment: sărbătorește intrarea în al zecelea an de existență și numărul de ordine 50. În parte este o mică nebunie aventurarea între cele 106 pagini, caracterul retrospectiv pune în dificultate și cere atenție sporită, mai ales că datele aparițiilor nu marchează nicicum vreun jalon valoric. Chiar și Toma, biblicul, ar fi în acord deplin cu mine că numele creatorilor puteau lipsi, poezie, eseu, cronică de carte, jurnal de călătorie, editorial, fragmente din volume, analize…, nivelul textelor alese pe sprânceană, sunt sigur de dificila sarcină, vorbind de la sine. Nu știu dacă există o premeditare a doamnei Valeria Tăicuțu, numărătoarea pare să încuviințeze presupunerea: sunt 106 autori trecuți la index. În realitate, coperțile ascund încă vreo câteva sute, amintiți de cronicarul de servici, Nicolai Tăicuțu, la rubricile permanente ,,Raftul cu cărți” și ,,Reviste literare”, precum și de cei ce s-au încumetat să disece o lectură bună a colegilor de breaslă. Începând cu Radu Cârneci, același pol după care se diriguiesc fondatorii de un deceniu, Eugenia Țarălungă, Passionaria Stoicescu, Viorica Răduță, figuri marcante fără nevoie de prezentare, ediția a rezervat locuri lui Florea Costache și Traian Cristea, intrați de asemenea în universalitatea literaturii râmnicene, penelor ei mai tinere, Camelia Sava, Nicolas Bratu, nelipsitului Petrache Plopeanu, Silvia Sofineti, buzoienilor de ieri și de azi, Roșioru, Pogonaru, Brebenel, Cabel, Suditu, Belizan…, permanenții Adrian Munteanu, Magda Ursache, Doina Cernica și altor chipuri cu greutate: Daniel Drăgan, Gheorghe Istrate, Adrian Botez….
O listă completă găsiți cu siguranță în introducere: editorialul ,,La aniversară”. Lectură ușoară (?)!

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share