Pe urmele… Facebook-ului – O mie și unul de beți
Nicio grijă! Chiar cu oarecare întârziere de publicare, din cauza anticipației de a-mi alege motivele și așternerea lor în scris, subiectele trecute, chiar și cu anii, au aceeași actualitate, nerezolvarea lor impun reevaluări și repoziționări. Și chiar nostalgii.
Dacă nu-l plăceam pe Crin Antonescu, l-aș fi dat uitării de mult, dar uite că mai sunt și alții care încă-i poartă apa neîncepută de clopot, consemnând cu regret pierderea entuziasmului, aromit după unii, de a aduce primăvara în cuvântul politic. Cred că nu se încheiase bine anul și sugestiile aveau să mă facă să zâmbesc și să exclam: cu așa președinte puteți defila doar în holul muzeului de istorie! Singurul soclu unde doctrina libertăților puse la vedere ar mai putea avea loc de aici înainte. Pagina, ,,Clubul Liberal Ion C. Brătianu – 1875”, năzdrăvană, are îndrăzneli și fantezii, doar dacă administratorii fac parte din rândul apropiaților mai marilor…, contrare și pro, dezamăgiri și certitudini puse la grămadă, poate tot în sensul marilor jocuri de strategie, iluzii…. Printre ele o schiță de portret al primului dintre întâii reformatori ai viziunii noii societăți românești. Căci președinte de partid ori de țară este tot un drac (!), la orice televiziune gratulările curg, iar cel ,,înfierat” se simte mai cocoș ca toate găinile cotizante. Deci, un domn, Radu Zlati, face pe acuarelarul și, serios, pune ton peste nuanță într-un rogvaiv mozaicat, de și Picasso s-ar întreba ce va să însemne personajul. Impecabil. Bărbat, adică nu femeie. Patriarhal. Mai vechi de cinci ani și cică de preferat din PNL. Păi altfel cum? Dar care, că aripi fură destule?! Cică și intelectual, și politician de marcă (?) sau om de afaceri de succes sau, nu-s cam mulți?, cu activitate social-cetățenească. Da’ tot cu ștampila ,,a se consuma după cincinal”. Până aici e unul singur. Oho!, avem matematici superioare și fizici la punctul cinci: vectori! Dar nu din ăi cu vârful spre USL. Mi-a picat candidatul. Avem teatru! Fără actorii principali ai piesei ,,Tusea și Junghiul” – …NL, …DL. Aici a redus toată dreapta. Să nu fi fost regizorii pierderilor electorale din 2016. CV impecabil. Ce-o fi însemnând, extraterestru? Nu! O spune la punctul nouă. De pământ (să dai cu el): consilier, primar, președinte (numai din ășția?) de CJ, parlamentar…. Deci cu pretenții! Ultima doleanță le întrece pe toate: să aibă papagalul bun. Probabil că face referire la cei ce-l ascultă cum dă din clanță pe micul ecran.
Cu siguranță, autorul a tras un somn bun, de asemănat cu cel dumnezeiesc, după așa lucrare de dat lui Moise și urmat cu sfințenie gazetărească, doar că este mult mai puțin decât o lucrare divină, în cazul de față imposibilă, nu se află om pe lume, român nu, chiar de altă etnie, să i se potrivească un astfel de condur regal. De aceea sunt excluse femeile, cele mai păcătoase, dar n-am spus-o eu prima oară, mi-e martor ăl de sus. Vom asista prin urmare neputincioși, după ,,lavanda de Crin” irosită, la o ultimă înmormântare istorică, amânată ani de-a rândul de câte un chirurg tinerel, frumușel, abia ieșit de pe băncile Facultătilor Mintale sau o mumie buhăită de atâtea cosmetizări, îmbălsămată cu cârnați și caltaboși și-o răzăchie oțețită.
Am insistat totuși să vă prezint acești temerari copilăroși și primejdioși totodată pentru același picaj pe ideea mai veche a mea, cum că Antonică a fost…. Perfect. Eu am intuit, ei probabil că știu din interior. Merită să o repet. Crinuț a servit liberalilor ce-au vrut, rupturi și fuziuni cu dușmanul de moarte: lui Tăriceanu ocazia de a dormi liniștit ca șef de partid, celorlalți o noapte de dragoste sălbatică în pat cu mireasa chioară. După așa nășie, s-a dus, abia acum, să ațipească într-un colț. Politic.
