Pe urmele… Facebook-ului – Chinese dream
Doar pe la Steve Jobs mai vedeam astfel de tehnici de prezentare, sală mare, oameni potoliți pe scaune, lumina stinsă, ecranul pregătit pentru vizionarea minunii. În cazul nostru doar pentru două minute cincizeci.
Și cum rar înțeleg engleza în totalitate, jur că această sosie în portul părului și chip a lui Toto Cutugno ar fi făcut-o și pe țața Veta părtașă la deslușirea silabelor clare, terminate impecabil, egale, scoborâte din cavitatea bucală la BPM 100…. Revin, fiindcă între timp am realizat că una este scris în articolul ,,Bărbatul care A ȘOCAT TOATĂ LUMEA: Cancerul poate fi vindecat în mai puțin de 3 minute.”, de pe site-ul ,,Aflu online” și alta în filmul cu prezentarea din titlul de mai sus. Așa că m-am pus pe tradus slova dulce și comprehensivă a lui Gregg Braden. Citat din textul redactorului: ,,Emoțiile, sentimentele și gândurile noastre alcătuiesc un câmp electromagnetic ale cărui unde se extind dinspre corp către exterior pe o distanță de 1 metru.”. Conținutul primului minut din prelegerea ,,extraordinarului” om: ,,Când avem un sentiment în inimile noastre, creăm unde electrice și magnetice în interiorul nostru, care se extind dincolo de noi, în lumea din jurul nostru. Și ce este interesant, cercetarea arată că aceste unde nu se propagă dincolo de noi doar un metru sau doi, ci mulți, mulți kilometri, dincolo de locul unde inima noastră rezidă fizic. Deci chiar acum, în această încăpere, această încăpere are efect dincolo de aceste zIduri, de această clădire. Veți vedea în această după-amiază, când mulți, mulți oameni merg împreună cu un sentiment, când multe inimi creează un sentiment se poate schimba lumea și veți vedea cât de mult.”.
Vă puteți singuri edifica de teoriile post-videoclip, plecate fără fundament la vânare de ochi curioși a privi închipuirile unor farsori, unor dependenți de a se auzi pe sine, a se găsi în postura de proroci și cu voia celui de sus, o să ajungem și la dânsul, să mai pună în buzunar un bănuț obținut cu ,,cinste” din vânzarea de bilete. În general, Gregg a bătut câmpii elegant cu simțămintele, propagarea lor și câmpurile energetice, aducând în favoarea sa un document înregistrat la chinezi prin 1981 și numărul 322 din revista Nature. Fără excese, doar câteva superlative pentru a sublinia zonele verbale de interes. Însă producția din spatele Marelui Zid… a fost ilară. Focalizând doar ecografurile, unul rulând în stand-by două vilozități, celălalt afișând cum una ba apare, ba dispare, în două faze, de parcă cineva împărțise adhoc excrescența vizată exact în două, coloana sonoră se reduce, cu două momente de imixtiune, la trei onomatopee: Hua, men și ța. Să zici că-i incantație de joc, nu de scos bubele rele, o tot trăgea unul cu ,,ța”, din ce în ce mai repede și mai tare, până s-a făcut invizibilă tumoarea. La final, ăia mici și cu uitătura migdalată, cu mâinile împreunate fotbalistic în dreptul ultimului nasture al halatului alb au exclamat de bucurie…. Doar că acei vraci, trei doamne și toți ca unul, erau ‘nalți și negri. M-am întrebat, desigur, ce limbă vorbiră, că dicționarul avea corespondent doar pentru ,,hua”, adică floare. ,,Men”-ul ar fi fost un ,,ei”, cu toate că eu ba auzeam ,,melc”, ba ,,mei”, ceea ce pentru conformitate cu petrecerea artistică, ultima variantă ar fi fost cea bună, un ,,nu” potrivit cu încăpățânarea primei părți din celula canceroasă de a se afișa sau nu pe monitor. ,,Ța”, sau ,,tza”, finișul glorios de izbândă, nu are seamăn, este de sorginte românească, stare de fapt ce m-a determinat să concluzionez, și eu, că africanul e un pic român, cum și chinezul este mai mult sau mai puțin african.
Teoria energiilor la purtător, cu un dram de efort îl găsiți și pe Tesla spunând ceva în sensul ei, are acordul papalității, au recunoscut și ei, în fine, că secolul lui Galilei și Giordano Bruno a trecut demult și știința nu mai poate fi repudiată și înfierată ca un eretic de rând, avem acordul Francisc-an că cineva a tras clopotele facerii universului și de asemenea, speciile au evoluat după presupunerile în vigoare. Asta îi dă ghes să afirme că toate acestea nu-l reneagă pe El, ci îl cer cu prisosință: cineva trebuie să fi pus umărul la gigantica facere.
