Ora de muzică 243
Aș fi de-a dreptul fericit ca lucrurile să aibă parte dintr-odată de ușurința de care se bucură alte încercări reușite de ieșire din anonimat.
Muzical vorbind, este imposibil. Așa a fost mereu. Trebuie răbdare, pomul cunoașterii are nevoie mai întâi de sămânță, un firicel de tulpină, apoi un trup capabil să susțină coroana sub a cărei tutelă să se nască, să crească și la final să se coacă rodul. După, culesul. Și nu cred în minuni de pe o zi pe alta, și nu este în fire nimănui să dea la iveală vreo capodoperă fără știință, fără studiu. Cam asta a fost concluzia mea la fondul unor discuții amicale pe subiectul ,,mesajul actual – direct sau înfrumusețat?”.
Nu m-am lăsat înduplecat să renunț la ,,insignifianții” participanți din jurul unui eveniment atât de important ca The Last Ship, măcar pentru numărul de cântăreți angrenați, dacă nu pentru importanța lor. Richard Harris are ce au și alții: disponibilitate totală pentru orice gen. Trombon, trompetă, saxofon, fluegelhorn, euphonium – mijloacele de a-și manifesta dragostea habotnică pentru arta sunetelor. Fondator al Miami Music Project, o ințiativă ce caută să participe la schimbarea în bine a indivizilor, o transformare a societății fără doctrine politice, ci cu educație artistică. Richard este exemplul cel mai nimerit pentru tineri că își pot adapta intelectul la orice provocare, că de la a fi și a nu fi cunoscut e doar un pas: multă muncă. Royal Academy of Music din Londra reprezintă o bună rampă de lansare în carieră, dar fără efort susținut și implicare, anii te pot îngropa într-o orchestră ordinară sau o școală de profil, dar nu acesta este scopul unui astfel de parcurs, țintele sunt șlefuirea talentului, căpătarea unui renume în domeniu și ralierea la conceptul că omenirea trebuie să meargă mai departe și trebuie să evolueze. Unui astfel de element uman nu-i lipsesc New World Symphony Orchestra, Canadian Brass, The Empire Brass, The Metropolitan Opera Brass Ensemble, Radio Coty Music Hall Orchestra, Chamber Music Northwest Festival, Art Naples World Festival, Ensemble ACJW, Manhattan Music Ensembles, Cincinnati Symphony Orchestra, Puff Daddy, Snoop Dogg, Luciano Pavarotti, Andrea Bocelli, Broadway, albume proprii și experimente pe sisteme noi de audiție: un Rimsky-Korsakov în 10.2 surround tehnology. Pentru muzica proprie inclusiv participațiuni vocale.
Cu el pun punct prezentării muzicienilor și mă spetesc să mă încumet în același mod să scot la lumină tehnicienii, 21 la număr, pătrimea de armată ce a asigurat și supervizat logistic și tactic victoria generalului Sting. Cu o parte dintre armurieri ați făcut cunoștință, le-ați apreciat, sper, profesionalismul și devotamentul total, Rob Mathes v-a dovedit că tactica și strunirea unei armate de muzicieni nu sunt ușoare în calitate de adjunct și șef al statului major, Donal Hodgson că fără armament în stare de funcționare perfectă și instruire, lupta este ca și pierdută. Danny Quatrochi, ordonanța lui Sting, i-a lustruit capului de garnizoană chitările, Isobel Griffits a contractat orchestra pentru The Last Ship și Lori și Mike Castell au avut sarcina pregătirii muzIcale, în același stil profesionist ca la precedentul disc de autor, Symphonicities, iar Scot Hull a fost cel ce a dat finalitate produsului, masterizat în cel mai profesionist mod. Fiindcă doar am punctat numele câtorva dintre aceștia, vorbim mai pe îndelete tura următoare.
