Ora de muzică 233
Chiar și la o sută de ani un artist rămâne tânăr, are în ochi acel ceva ce dă impresia de prospețime….
Cioc? Nu, nu cred că Peter Gabriel s-ar fi gândit că ar încânta-o pe Kate Bush un astfel de barbișon în videoclipul piesei Don’t Give Up, dar azi, la anii primi ai bătrâneții, poate cu un astfel de look doct să ,,dea” pe spate o violonistă: Cathy Thompson. Primă vioristă pe multe albume ale lui, doar pe The Last Ship la Sting și încă unul al celor de la U2, plus alți mari artiști, nu le mai spun numele, pentru care a fost de un real folos. 140 din primul eșalon. Sunt unii care nu reușesc să recupereze primii patru ani de instrument, Cathy a găsit totuși soluția de a arde câteva etape și pornind de la 10 ani să devină o foarte bună practiciană, terminând cu succes ultima verigă, Royal Academy of Music și în urma unei burse să exerseze cu Haydn Trio of Vienna. Devine liderul Orchestra of Opera ’88, membră a grupului Medici String Quartet și Academy of St. Martin-in-the Fields. S-a nimerit să aibă doi copii și să-și ocupe o parte din timp, ca Sting, cu meditații transcedentale de tip Yoga.
Nu-i dau de merchez chestiunii. Încerc să aflu ce nume ar putea avea orchestra lui Sting în zadar, mulți dintre ei au statut de sine stătător. Chris Tombling, din pachetul de viori, este puțintel diferit de colegii de pe acest album la discografie, ceea ce mă determină să spun că în ultimii ani a făcut parte din alte tovărășii de muzicieni și doar pentru mai puțin de jumătate dintre cele 200 de participări la plămădirea plăsmuirilor creatorilor ale căror partituri le-a interpretat a fost împreună cu cei nominalizați deja, dar și cu cei ce urmează. Mi-au reținut atenția Coldplay, unde Chris înscrie trei discuri consecutive, 2002-2004, Paticia Kaas și Level 42. Totuși, Tombling a călcat și pragurile vestitelor orchestre London Philharmonic, London Sinfonieta și ale BBC-ului.
Deborah Widdup sau Debbie, la fel, violonistă, este creditată pentru 80 de recordări în studio, dintre care amintesc doar trei rânduri de cântece ale grupului Boyzone și discul celor intitulați The Ten Tenors, la care toți ,,scripcarii” din urmă au ținut isonul. Alte date: doar o față zâmbitoare pe facebook.
Intenționam doar două nume cu vizibilitate mondială pentru Mark Berrow – Sugarcubes și Björk, mai ales pentru ciudatul chip de japoneză, exacerbat în masca facială, dar potrivit pe suportul ei, însă mai ciudată mi s-a părut interpretarea vocală a lui Jimmy Page la piesa Kashmir de pe albumul Musica Mundana, undeva pe o scenă mare, unde l-am zărit și pe Mark încordându-și arcușul pe atacul notelor ce a făcut celebră melodia, cum ar imita un fidel al genului: tanana, tanana, tanana….
Fiind pe penultima poziție la secția violine, despre Gabrielle Lester ești tentat să spui că ar fi mai puțin importantă. M-am înșelat, cu referințe pe net ori fără, toți colaboratorii lui Sting sunt de notorietate internațională. Londonezei noastre i-am găsit trei biografii, niciuna identică, cum de altfel se poartă. Prima pe wiki ne dezvăluie calitățile de conducător ale câtorva orchestre englezești, Scottish Chamber, City of Birmingham Symmphony, Royal Philharmonic, London Philharmonic, Orchestra of the Age Enlightenment, BBC Symphony, în a doua se vorbește mai mult despre cariera de dascăl la Royal College of Music, mentorat pentru studenții participanți la două mari festivaluri, Prussia Cove Open Chamber Music și Mendelssohn on Mull și într-o înșiruire sumară despre școlile frecventate, Yehudi Menuhin, Royal-ul dinainte și Hochschule Mozarteum din Salzburg. În a treia prezentare se pune accentul pe rolul de violonist principal secund, pe eșecul fondării unei școli în regiunea Abruzzo din Italia, bazată pe existenta Orchestra Citta Aperta cu care înregistrase deja The Gold Rush înainte de marele cutremur din aprilie 2009, se bifează din nou rolul de lider, dar în dreptul coloanelor sonore de la Harry Potter, The Lord of the Rings… și cel de antrenor în afara spațiului european: Canada, India, Australia.
Steve Morris, ultimul amintit la secția corzi subțiri, are meritul de a fi fost de asemenea în staff-ul multor muzicieni valoroși începând cu 1994, membru al Medici String Quartet o perioadă și deținător al unui album propriu: Violin Chill.
