Magia realității

Gândirea critică

   Am împrumutat acest titlu de la Richard Dawkins, măiastru folosit în cartea sa în care ne învață de unde știm, de fapt, care este adevărul. Sub titlul ăsta putem vorbi despre gândirea critică, un concept oarecum la modă în ultimul timp, deși el este dezvoltat încă de pe vremea marilor gânditori greci.

   Ce este gândirea critică?

    Este abilitatea cuiva de a înțelege conexiunile logice dintre idei, să identifice, construiască și să evalueze argumentele, să detecteze inconsistențele și greșelile comune în argumentație, să rezolve problemele sistematic, să identifice relevanța și importanța ideilor.

   Nu este o chestiune de acumulat informații ci, mai degrabă, de filtrat amalgamul de informații cu care suntem bombardați zilnic pe toate canalele în această eră a „informației”. Este mai degrabă abilitatea de a judeca informațiile primite bazându-ne pe ceea ce știm sigur și de a folosi acele informații pentru a rezolva probleme.

   Gândirea critică nu trebuie confundată cu faptul de a fi critic cu oricine și orice, cu gândirea negativistă.

  Putem aplica gândirea critică în viața de zi cu zi, sunt câțiva pași simpli prin care ne putem forma gândirea critică.

    Primul și cel mai important pas este adoptarea unei atitudini de gânditor critic, asta presupunând deschidere la nou, un scepticism sănătos, o modestie intelectuală care să te ducă la analizarea obiectivă a oricărui argument, indiferent de la cine vine și la a te împiedica să reduci problemele complexe la „bine” și „rău”. Deasemeni, o calitate importantă a gânditorului critic este libertatea în gândire, care nu este așa ușor de atins precum pare. Libertatea de gândire este, de obicei, supusă la presiuni sociale imense pentru a se conforma curentului principal, de aceea consider că această stare este cel mai greu de atins, pentru unii chiar imposibil.

    În mijlocul sistemului gândirii critice stă abilitatea de a recunoaște, construi și evalua argumentele prezentate. Argumentul, în gândirea critică,  înseamnă prezentarea unei dovezi pentru a susține o concluzie. Într-un arbore de decizie logic, diagrama ar arăta așa: Argument= Dovadă + Concluzie. 

   Un gânditor critic trebuie să învețe să își extragă argumentele din comunicarea orală sau scrisă. Uneori, argumentele vor avea indicatori ca „din cauză că”, „întrucât”, „pe motiv că” sau „așa cum indică” pentru a separa afirmația concluziei de afirmația dovezii care urmează. Alte ori argumentele vor avea indicatori ca „deci”, „așadar”, „astfel că”, „prin urmare” pentru a separa afirmația dovezii de afirmația concluziei care urmează.

   Argumentele sunt de două feluri: inductive și deductive. Dar despre asta vom vorbi în articolul următor. Un specialist în marketing și identitate vizuală mi-a spus că textele lungi sunt neatrăgătoare și eu nu vreau să vă plictisesc!

Distribuie: