Ora de muzică 226
Câmpul muncii. Plin de unelte.
Piesa numărul nouă, What Have You Got?, o nouă comuniune de gânduri muzicale, Sting și Jimmy Nail convorbindu-se ca de la marinar la marinar, Kathryn și Peter îndemnându-l pe Sutton să fie mai vârtos pe butoanele melodeonului. Aceștia sunt compozitorii. Melodia pare desprinsă și este parte a unei adunări marinărești după lucru, la birt, acolo unde paharele dezleagă limbi după ce unul mai curajos provoacă la meditație deschisă, cerând atenție, să nu fie întrerupt, vorbind despre cum vin unii în locul în care ei, băștinașii, s-au născut cu gând să construiască un vas. De aici șirul de întrebări vizând schimbul incorect din care nu primesc mai nimic în urma operațiunilor chinuitoare pe șantierul naval. O cutumă perpetuată parca pe veci.
Pentru iubire este nevoie de doi, ceea ce în cazul piesei I Love Her But She Loves Someone Else, muzical se verifică: avem doi creatori, Sting și Rob Mathes. Știți că ne putem socoti norocoși, după ani și ani de conformism literar al textului de cântec, am început să ne detașăm puțintel de nori, sori, veri, seri…, dar n-am reușit încă să facem din mersul la toaletă o splendoare de poezie. Mă bucur, fără să mi-o luați drept laudă, că m-am privit ani în urmă în oglindă și am încercat temeri asemănătoare cu ale lui Sting, iar apoi le-am depozitat pe litere, dar nicio piesă, exceptând ,,barba” lui Moga, nu începe cu întrebarea ,,Cine se ascunde în spatele oglinzii când un bărbat de vâsta mea se bărbierește dimineața?” și nu purcede la filozofii de genul ,,E tatăl, este copilul din mine sau am în față un străin?”. Atât de firesc, atât de simplu, atât de profund. Tu în zeci de ipostaze, viteaz, deznădăjduit, fricos, arogant, tânăr, bătrân, onest, de toată jena. Îndrăgostit de cineva care iubește un altul. ,,Perdeaua de argint” te poate face furios, răzbunător pe cel ce ți-a furat iubita, așa cum bine îți poate smulge o lacrimă și atunci orice urmă de bravură dispare, ești doar un biet rănit din dragoste.
După zece, unsprezecele Last Ship-ului, So To Speak, pare un pic ieșită din uzul celor din urmă, folosindu-se drept pretext expresia ,,the ship has sailed… So to speak” pentru încuviințarea afirmațiilor aparținând părintelui O’Brian și lui Meg, ce în română s-ar traduce ,,… ca să zic așa”. Asistăm la drama unui om ajuns în impas, ce-și destăinuie durerile, tocmai invers de cum este uzanța, în fața unei femei, chinuit de gândul că speranța dată de medici, după operație, nu este decât o amăgire, o prelungire cu un număr oarecare de zile. Alternativa, sumbră, un eventual eșec, ar țintui personajul nostru masculin la pat, ținut în viață de aparate…. Meg, la rându-i, filozofează…. Povestea pare fără legătură cu albumul și drept să vă spun nu știu de ce în această variantă nu există, ca în cele două delux, cu adăugiri de la 5 până la 8 melodii, cât de cât legătura ombilicală, firească cu aceste două personaje parcă picate din lună. În versiunea audio a musicalului cu același titlu, o avem încă o dată pe această ,,damă” în ,,What You Say Meg?”, dar și pe O’Brian în alta, iar surpriza vine din cealaltă viziune a piesei Practical Arrangement, unde deasupra strofelor se specifică numele personajelor ce dialoghează: Arthur și Meg. Cam șmecher, Sting ăsta!
