Ora de muzică 199
M-am tot gândit la educație. M-am tot gândit la muzică. M-am tot gândit dacă ați ținut în mână un manual de pian, vioară sau orice alt instrument.
Prea puțini, altfel ați fi înțeles de ce este greu să cânți și n-ați mai privi domeniul ,,lălăielilor” și ,,zdrănganelilor” cu cea mai mare ușurință. Cartea cu învățături nu are mai puțin de două sute cinzeci de pagini, fie la clasa primă sau ultimul an și n-o să găsiți nicio Metodă, denumire generică urmată de specificarea instrumentului, mai scundă de clasicul A4.
Am în minte episodul în care Elaine, protagonistă a seriei Seinfeld, rămâne impresionată de manierele unui dirijor ordinar, auto declarat Maestro, titulatură pe care o dorea rostită de oricine i s-ar fi adresat, indiferent de situație. Scenele sunt memorabile, iar legătura cu ele s-a produs la strângerea de informații despre următorul invitat al lui Sting pentru desăvârșirea și succesul Symphonicities-ului, Maestro Steven Mercurio, al doilea ,,conductor” de orchestre de pe album. Să fie doar o coincidență faptul că actorul-dirijor rostea într-un fragment din rol că are această pretenție de a i se spune Maestro, făcând comparația cu Bernstein și primul pasaj din prezentarea de pe net despre cariera lui Mercurio, care face aceeași contrapunere cu marele Leonard B., invocând dualismul operă – pop music al celor doi? Obstinația ,,măiestriei” este comică, jenantă, dar până la urmă vine să întărească stima pentru munca unui om care a avut și are încă o contribuție substanțială la redarea multor opere deja celebre sau la inventarea altora, de orice gen ar fi. Prin urmare, Steven Mercurio este un compozitor versatil, neconvențional, capabil să creeze piese de neuitat, șlăgăroase, dar și simfonii grele, elaborate, devenit imediat după absolvirea Juillard Scholl, director muzical al Spoleto Festival pentru cinci ani și dirijor principal pentru Opera Company din Philadelphia. Colaborările lui depășesc cu mult limita maginabilului, dar ținând cont că anul acesta a împlinit 60 de ani, putem vorbi de o carieră plină, bogată, onorantă, dintr-un capăt în altul al lumii, cu toate marile orchestre și mulți artiști de cea mai înaltă ținută. Cei trei mari tenori, Pavarotti, Domingo, Careras, Andrea Bocelli, Secred Garden, Chick Coreea…. Oaspete pentru Teatro dell’Opera din Roma, Theatre de la Monnaie di Bruxelles, Opera din Bonn, Washington, Detroit…. Dirijor pentru London Philharmonica, London Sinfonieta, Royal Philharmonica, orchestrele din Sydney, San Diego, Vienna Symphony Orchestra…. 34 de albume, colaborări și proprii, Grammy pentru Chick Coreea – Concerto, coautor pentru Wynton Marsalis, peste 45 de opere puse în scenă, repertoriu vast, de la Mozart, Bach, Berlioz, colaborări și creații cu și pentru rețele de televiziune și film. A avut onoarea ca una dintre piese, For Lost Loved Ones, să fie dirijată la premieră de Zubin Mehta și New York Philharmonic Orchestra și alta, Mercurial Overture, să aibă prima audiție la festivitatea de decernare a premiului Nobel pentru Pace, în interpretarea Oslo Philharmonic. Ați înțeles de ce i se zice, Maestro!
