De Rîmnic, de bine! – Stare de fapt
Veșnicia tinereții se stinge curând, în cincisprezece ani de zbucium profesional și familial devii de nerecunoscut, în așa hal încât singur te interoghezi: ,,Când or fi trecut…?
Unii se duc pe apa sâmbetei aidoma știrilor de odinioară, pe sârmă, alergând kilometri de material trefilat pentru două vorbe până la primul decodor. La 15 septembrie 1933, vestea unei ciocniri pe apă a devenit subiectul principal al ediției speciale, tipărită sub numele Telegraful, ,,O catastrofă pe Dunăre” polarizase atenția asupra apariției acestui ,,Ziar de informații”, două pagini mari și late. Vapoarele la fund, știrea pe sârmă, junii….
Să mai aștepte, treburi importante stau pe masa de lucru a poporului. Nu putem vorbi de Timpul fără să amintim de Liga Vlad Țepeș, de asemenea nici de aceasta fără Grigore Filipescu, dacă tot ne-am propus acest nume, avem de-a face cu un conservatorism de altă factură, raportat la gândul prim pentru care Filipescu a devenit reprezentantul și conducătorul aripei dreapte a conservatorismului, ruptă din Partidul Poporului. Din nou sunt lovit de consternare în căutarea de puncte de sprijin pentru susținerea unor povești scrise cândva, nu învinuiesc în acest caz cei doi autori arhi amintiți aici, ci pe cei ce au născocit varianta românească a celui mai însemnat pol de atracție informațional, Wikipedia. Să vrei să te numești român, să vrei să ți se explice în limba de naștere un eveniment la fel de românesc și să eșuezi lamentabil. După toate aceste neajunsuri, culmea, să ți se răspundă în limba elisabetană detaliat. Ori vom fi devenit peste noapte mai englezi decât…. Să nu ne mai mire că la finele vieții o să constatăm că n-am făcut nimic cum trebuie. Să nu se mai mire, cei de vor veni n-au să aibă istorie. Cine s-o scrie corect? Dar…. Ziarul Timpul este o derivată din publicația mamă Epoca, prima sau a doua, nu știu dacă Filipescu a ținut cumva un jurnal de cronologie, fiindcă Râmnicu Sărat era ales la 6 Ianuarie 1930 să deschidă propaganda acestei ligi politice, la fel ca Râmnicu Vâlcea, unde s-a tipărit Tribuna Liberă. Coincidență, premeditare? Firul explicațiilor spuse pe limba provincialilor se rupe la 1 Octombrie după numărul 19. Grigore N. Filipescu era însă un idealist. La înființare, în 1929, Liga Vlad Țepeș intra în bătălia politică pentru pedepsirea vinovaților pentru marea corupție, combătea planul criminal al liberalilor de a stopa criza Marii Depresiuni, dorea revenirea lui Carol…. Avea și puțin din dictatură și fascism, s-a aliat și cu Iorga, liberalii și Averescu…, după mine un amestec nefiresc, eclectic, de dorințe de moment, care a dus la….
De parcă azi nu e la fel. Aceleași ruperi, regrupări, pacte încheiate și încălcate, doctrine învârtite după axe proprii, schimbate în sens invers…, după bătăile vânturilor mondiale. Mai cuminți cei cu îndeletniciri domestice, mai cruzi, mai visători. În 1936 se fondează o ,,Revistă de cultură școlară, știință și literatură”, săptămânală, Tinerimea, al cărei director este G. Milea, redactor Ionel Petrea, iar responsabili îi are în tandem scriptic pe Tăriceanu & Bedereag. Din materialul unic aflat în posesia Bibliotecii Academiei, domnii mei, Oproescu și Frâncu, au extras și înțeles același lucru: că versurile aflate în cele patru pagini au mireasmă coșbuciană. În rest articole, anecdote, un eseu despre iubitul și hulitul Arghezi. Și un îndemn pentru școlari: ,,poate participa orice elev sau elevă, cu diferite articole, pe care le dorim cât mai scurte, clare și interesante.”.
