Ora de muzică 191
Când te simți apt, te urci pe scena și cânți până…..
În cărțile de specialitate se spune clar, nu începi la timp un instrument, nu vei ajunge niciodată sus, dar manualele și cei care le-au scris nu pun la socoteală ,,geniile” trezite mai târziu, pun pe seama indivizilor un anumit ritm de memorare și deprindere fără să se gândească la cei care, ca în poveste, ,,cresc” într-o zi ca alții într-un an. În privința lui James Pattison se poate spune același lucru, s-a apucat de vioară la 12 ani, iar în numai cinci ani a fost pregătit să intre la Royal Northern College of Music din Manchester. La 23 de ani termină masteratul sub îndrumarea lui Yossi Zivoni, deci în 11 ani a reușit ce unii abia pot duce în șaptesprezece. Și după câte văd este un tip modest, în rândurile împrăștiate în eter despre el nu a făcut un titlu de glorie și mândrie din faptul că a fost și el pe acolo, alături de Sting, sunt amintite meritele prestațiilor și premiile de prin facultate obținute cu Moretti String Quartet, participările în cadrul orchestrelor BBC-ului, Royal Liverpool Philarmonic, Baletul Național Englez și altele. Eram indecis în privința prezenței lui la concertul de la Durham, dar scotocind am primit confirmarea și prin triangulație m-am lămurit. Există Adam Robinson? Da, i-a fost coleg în Allerton String Quartet. Există Corinne Bailey-Rea? A fost cea care l-a avut ca partener pe discul The Sea. Prin urmare a fost și Sting! Printr-un noroc, forțat de mâna unui binevoitor prieten, ajunge să participe ca actor, pentru câteva momente, dar tot ca muzician, în scena în care actriței principale îi arde una dintre perucile extravagante. Filmul se numește The Duchess. Se mai găsește tot așa în fuga ochilului magic în Lost in Austen și în deschiderea premierei ecranizării romanului Mândrie și Prejudecată.
Pentru elevi ca James există în lumea aceasta profesori de tot felul. Spre exemplu domnișoara Julie Edwards. Ea pune pariu cu cei care se încumetă să încerce cursurile ei că va găsi o metodă pe profilul fiecăruia, astfel încât să iasă din toți instrumentiști experimentați. Oricare ar fi nivelul, are calificarea necesară să dea pentru fiecare grad țidula necesară. Dar ce spun eu calificare, nu este oare suficient să fii cooptată în mai toate orchestrele simfonice engleze și să ai parteneri ca Sting și Annie Lennox? Se poate să mă fi înșelat în privința modestiei lui James, impresia mi-o dăduse mesajul de pe Twiter al acestuia către Corinne…, în care o întreabă anul acesta prin Mai dacă-și mai amintește de el și îi ura de bine, deci s-ar putea ca doar informațiile nealiniate la cotidian să fie vinovate de confuzie fiindcă și pe Julie abia am găsit-o printre colaboratorii la Simphonica lui George Michael.
O altă domnișoară din micul ansamblu de corzi, Lucie Barnicoat, este la rându-i profesoară de teorie și instrument pentru începători și avansați, dar neafișată cu numele celor ce au avut nevoie de serviciile ei. Și n-a lipsit de pe albumul The Sea, se vede că s-a ținut după turma din irmă, al Corinnei….
Așa mai aflu că locul în pachetul din fața dirijorului este foarte important, de la unu la patru în primul rând sunt chiar onorante, dar și creează obligații, ori cânți, ori nu. Thea Spiers stă pe locurile acestea, fie în orchestrele BBC, în cele înșirate anterior, fie solistă la vioară, e clar un nume de luat în seamă. O ajută desigur și apucăturile non-clasice: trdiționala muzică irlandeză, tangoul, gipsy, bluesgrass-ul, old-time fiddle music și klezmer, genuri despre care acum aud întâia dată, jazz-ul și improvizația liberă. A înregistrat cu Richard Hawley, Cherry Ghost….
Ultima vioară a stat în mâna unei lidere, membră în foarte multe ansambluri clasice, participantă în câteva spectacole ce încă au succes, un My Fair Lady, un Sound of Music, profesoară, colaboratoare în Tim Earl Productions – Advertising shoots, la studiourile Abbey Road, lui Michal Hagen pe albumul Conversatios Between Us.
