De Rîmnic, de bine! – Oficial…
La satiră cine să ne întreacă? De bășcălie știe orice copchil care a împlinit opt ani și a trecut de clasa întâi, orășean fiind, râmnicean, primește primele lecții încă de la prima promenadă de mână cu părinții, ei înșiși maeștri ai batjocorii pe materialul genetic deficitar al câtorva nefericiți: cerșetor, pipernicit, cocoșat, ceacâr, gras ori schilod. Râd, arată cu degetul și trimit câte o scatoalcă bietului nemodelat după standard.
Mefisto se dorea o ,,Revistă locală satirico-literară, dirijată de Iosif Kaufmann” tocmai în același sens, dar de nivel ,,academic”, îndemnând la visare în cazul în care nu ai nimic de făcut, adunând de pe ici, colo tipologii umane, intelectuali închipuindu-se genii, femei de toate categoriile și nuanțele, indivizi….. Singurul număr editat la 20 Ianuarie 1921 este scris în mare parte de proprietar, acel Iosif din subtitlu, semnatar în fel și chip al articolelor: F. I. Soy, W. Negru, W. Schwartz, I. Kaufm, etc.
Regimurile sunt toate la fel, comuniste sau regale, burgheze sau capitaliste au o singură patimă, punerea unei persoane sau unui ideal mai presus de masa mare populară. Și dacă n-ar fi existat acest cuvânt scris pe foaie de ziar, sigur astăzi am fi fost tot la mâna vreunui dumnezeu pământean închipuit judecătorul și călăul tuturor. Mișcarea Râmnicului a amintit în paginile lui, spunând nu unui astfel de comportament, un nu guvernării țărăniste care înăbușise în sânge greva minerilor din Valea Jiului în 1929 și pe cea a muncitorilor de la Grivița în 1933. Publicația a fost pe parcursul celor 26 de apariții, din 22 Noiembrie 1930 până în 1933 și un număr separat în 20 aprilie 1937, ,,Ziarul organizației de R. Sărat al Partidului Național-Liberal de sub președinția d-lui Gheorghe Brătianu”, pe care și-au scris numele redactorii Constantin Zamfirescu, Victor Dimitriu, Tudor Baltag și alții, în articole cu teme sociale, administrative, de sănătate publică, dar și pe proză și versuri satirice.
Prin câte n-a trecut urbea noastră, progrese și regrese, statute administrative felurite. La 1907, consiliul local a început să tipografieze Monitorul Comunei Râmnicu Sărat. Edițiune specială, între filele căruia se găseau actele oficiale aprobate după ședințele comunale sub atenta îngrijire și ,,direcțiunea secretarului Primăriei”. Asta era la 1 Martie.
Începând cu 17 Aprilie 1919 se publică Monitorul Județului Râmnicu Sărat, ,,Foea publicațiunilor oficiale”, cu suplimente inserate între paginile lui, săptămânal, în mai multe perioade: până în 8 Aprilie 1920, din 6 Mai 1920- 31 Martie 1921, 7 Aprilie- 22 Decembrie 1921, 6 Martie 1922- 29 Martie 1923 și 8 Aprilie 1923- 25 Decembrie 1924.
După cele două stări, comună și județ, era necesar Monitorul Orașului R. Sărat, declarat ,,Ziar de publicitate a actelor de administrație comunală”, cu debutul în Ianuarie 1920 și finalul în Martie 1946, cu apariții de obicei la finele fiecărei luni și sporadic de două ori pe lună, cu aceleași texte specifice administrației publice, redactate la Secretariatul Primăriei.
