De Rîmnic, de bine! – În anii lor

Stânga, dreapta, jos, sus, puțin importă. De bine, de rău, de Rîmnic fuseseră toți cei de un alt neam la naștere sau obârșie familială străină.
Pe stradă negru asfaltul, negre și fețele. Suntem cu adevărat un mozaic de limbi, din care zilnic poți auzi o iotă din graiul celor trei neamuri țigănești ce încadrează românul sadea ori aciuat de pe câmpurile plășilor de altădată la est, sud și vest. Altădată stăteau undeva la nord, iar în cele trei zări de lumină, căci de la Iisus lumină, bravii noștri negustori, în mare parte din poporul ales. La momentul 1 Tișri 5693, foștii noștri parteneri de conviețuire urbană s-au gândit la o resuscitate comunitară printr-un ziar ce la prima ițire s-a numit Hathia, iar de la a doua până la ultima, a șaptea, Hatchia. Dar asta este grafia în română, căci pe foaie se scria titlul în ebraică și dacă n-aș ști că este vorba despre evrei mai că aș cădea în păcatul unei confuzii: finele anunțatului periodic, când ,,Organ național…”, când ,,Publicație… sub direcțiunea unui comitet”, are data 19 Nissan 5693. Socotelile lor nu se potrivesc cu ale noastre, la ei pare același an, însă decriptarea este următoarea: 1 Octombrie 1932-15 Aprilie 1933. Matematician voi fi fost, aici însă m-am pierdut, avem același dumnezeu, dar suntem guvernați de alte calendare. Comitetul era alcătuit din trei reprezentanți: Filip Rosenstein, Tully Rosenthal și doctor inginer F. Hirsch. Ce doreau dânșii? ,,Să distrugem defetismul, să alungăm blazarea și să înviorăm sufletele.” Există printre semnatarii articolelor Carol Singer, găsit de domnul Frâncu în ediția festivă a publicației din 1 Februarie 1933.
Încercări de îndreptare a pașilor râmniceanului de rând spre o țintă precisă, dar nu trasate de voința lui pusă la comun, au fost numeroase, exemplul celor trei numere ale gazetei Independența Râmnicului – dovadă de netăgăduit. Articolul ,,Cuvânt la apariție” cuprinde propunerile directorului de ziar Constantin Pantazescu, permițându-și să afirme că se va ocupa de problemele locale aducând în prim plan pe cele de natură ,,… edilitară, economică, administrativă, etc., punând la îndemâna tuturor, în forma cea mai limpede, planul de urmat cum și rezolvarea…”, suficient cât să dea de înțeles cetățenilor că sosește încă cineva să dea sfaturi…. De aceea a rezistat doar de la 29 Martie la 4 Iunie 1928.
În plină monarhie, antimonarhism. Redactorul sub a cărui răspundere se publică În Constituție!, Vasile Cristoforeanu, cheamă regele ,,să reintre în Constituție, singura condițiune pentru bunul și pașnicul…”. Despre traiul de toate zilele, despre toate categoriile sociale, atacuri împotriva actului săvârșit la ,,… 11 Decembrie, disolvarea anticonstituțională a corpurilor legiuitoare…”. Ce este mult strică, ce e doar o apariție unică tinde să fie dată uitării: 15 Decembrie 1891.
A fost nevoie de 12 articole noi ca să nu se piardă 66 de titluri grație unui împătimit, nu singurul, niciunul dintre ei mai prejos, doar timpurile mai noi sau mai vechi, mai permisive ori mai ghinioniste, mulțumită lor, Oproescu și Frâncu, această încunoștiințare, în această fază a informațiilor sumare, vine cu o listă de jurnale pur râmnicene, lucru pentru care sunt mai mult decât onorat să scriu, privilegiul de-a aduce cititorului strămoșii încă o dată acasă.
Contrar obiceiului de a pune documentul foto însoțitor înainte de conținut, aveți dedesubt dovada existenței la 1942-1943 a unui număr de 630 de evrei într-un registru alfabetic întocmit de comitetul comunității care îi are în componență pe Samuel Wiederman, Emanuel Breuer, Leon Leiba Lemcovici, Iosef Zossmer, Adolf Grimstein, Samuel Mitică Grunberg, Israel Klein, Filip Rosenstein, Montz Weintraub și Avram Broder. Acest registru se află în posesia arhivelor focșănene, singurul în care există adresa exactă a evreilor din Râmnicu Sărat din anii amintiți, stradă și număr, dar și vârstele acestora. Filip Rosenstein, unul dintre inițiatorii gazetei locale Hatchia, locuia pe strada Centrală, la numărul doi, împreună cu soția, Malea, el 52 de ani, ea 42. De la râmniceni, în posesia vecinilor vrânceni mai există doar trei documente: registrele matricole ale școlii particulare din anii 1931-1932, 1934-1935 și 1935-1936.
O lecție bună de la un popor deloc neglijent cu istoria etnicilor săi.

Distribuie: