Cenaclul Alexandru Sihleanu – 16 ianuarie 2016
EMINESCU, CONŞTIINŢĂ ŞI DOR ROMÂNESC
Sâmbătă, 16 ianuarie, Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, în colaborare cu Editura „Rafet” a organizat: 15 IANUARIE – ZIUA NAŢIONALĂ A CULTURII ROMÂNE. Clubul „Femina 2” s-a dovedit „strimt” pentru invitaţii la acest eveniment sărbătoresc: scriitori din Buzău şi Râmnicu Sărat, elevi, preşcolari, cu părinţi, iubitori de literatură, de frumos. Din partea Primăriei Municipiului Râmnicu Sărat a fost prezent la acest eveniment aniversar, ziua de naştere a ultimului romantic al Europei, Mihai Eminescu, viceprimarul prof. Sorin Cîrjan. Moderatorul evenimentului, editorul şi scriitorul Constantin Marafet, a abordat evenimentul ex abrupto, cu recitare din „Scrisoarea III”: „De din vale de Rovine/ Grăim, Doamnă, către Tine,/ Nu din gură, ci din carte,/ Că ne eşti aşa departe./ Te-am ruga, mări, ruga/ Să-mi trimiţi prin cineva/ Ce-i mai mândru ’n valea Ta:/ Codrul cu poenele/ Ochii cu sprâncenele;/ Că şi eu trimite-voiu/ Ce-i mai mândru pe la noi:/ Oastea mea cu flamurile,/ Codrul şi cu ramurile,/ Coiful nalt cu penele,/ Ochii cu sprâncenele./ Şi să ştii că-s sănătos,/ Că, mulţămind lui Cristos,/ Te sărut doamnă frumos”. Vă sărut şi bine aţi venit! Avem nişte copii magnifici de la Grădiniţa „Orizont” şi sunt coordonaţi de scriitoarea Nina Beldie”. Un grup de copii au creat o atmosferă deosebită recitând versuri semnate Nina Beldie, ocazionate de această sărbătoare şi mai ales ziua de naştere a Domnului Poeziei româneşti, Mihai Eminescu, de la a cărui naştere se împlinesc 166 de ani. Organizatorii au înmânat „picilor” diplome de participare la acest moment sărbătoresc.
Nina Beldie: „Vrem să vă dăruim un buchet de flori „De-nu-mă-uita”, să îl iubească pe Eminescu şi generaţiile viitoare”.
Constantin Marafet: „I-am ascultat pe aceşti copii, cu asemenea dascăli, ca Nina Beldie, viitorul este asigurat”.
În cinstea acestui eveniment Centrul de Tineret Fortes, reprezentat de Volodea Mateevici şi Florin Ceparu, a organizat un concurs de poezii adresat elevilor de la CN „Alex. Vlahuţă” şi Liceul Teoretic „Ştefan cel Mare”. Evaluatorul acestui concurs, prof. şi scriitorul Traian Gh. Cristea a stabilit: Menţiuni – Buterez Anca, Liceul Ştefan cel Mare, Dumitraşcu Ionuţ, Liceul „Ştefan cel Mare”, Mutu Geanina, CN „Alex. Vlahuţă”, Premiul III – Ungureanu Elena, CN „Alex. Vlahuţă”, Premiul II – Barbu Ana Maria, studentă, fostă elevă CN „Alex. Vlahuţă”, Premiul I – Coman Petronela, studentă, fostă elevă CN „Alex. Vlahuţă” şi Ionuţ Cristache, CN „Alex. Vlahuţă”.
Constantin Marafet: „Oficial se împlinesc 166 de ani de la naşterea marelui Mihai Eminescu. Ar fi interesant să ne vorbească despre viaţa şi opera lui Mihai Eminescu criticul literar Mioara Bahna”.
Mioara Bahna: „Sunt atâtea lucruri despre care pot vorbi şi aseară m-am gândit la câteva pagini. Aş vrea să încep prin a aminti cuvintele lui Titu Maiorescu, din finalul articolului ,,Eminescu şi poeziile lui”, scris în anul morţii poetului, prin care îi face bilanţul creaţiei: ,,Pe cât se poate omeneşte prevedea, literatura poetică română va începe secolul al XX-lea sub auspiciile geniului lui şi forma limbei naţionale, care şi-au găsit în poetul Eminescu cea mai frumoasă înfăptuire până astăzi, va fi punctul de plecare pentru toată dezvoltarea viitoare a veşmântului cugetării româneşti” Sunt încântată, desigur, să-mi spun câteva gânduri despre opera lui sau despre el, dar mă şi jenez. Am mereu în minte imaginea acelui ,,mititel”, despre care cu amară ironie vorbeşte Poetul în ,,Scrisoarea I”, care, în astfel de momente, cum este cel de acum, caută, conştient sau nu, nu să-l slăvească pe poet, ci să se lustruiască pe el sub umbra numelui poetului şi, chiar dacă asta nu este şi intenţia mea, mă simt complice la ceva ce ştiu că lui nu i-ar plăcea. (…) De aceea, sentimentul meu este de multă vreme că, exceptând situaţiile didactice concrete şi – poate oarecum anoste – despre poezie şi despre poeţi nu este potrivit să se vorbească tare, în adunări. Să-mi fie cu iertare! Poezia este – tot conform lui Maiorescu – ,,sentiment şi pasiune”, iar despre sentimentele adevărate ar trebui să vorbim în şoaptă… Avem, în compensaţie, libertatea de a ne exprima despre politicieni, constructori, negustori etc.; poezia – în schimb – în spaţiul public, îşi pierde din ,,zona de dor”, ca să folosesc o sintagmă a lui Constantin Noica. (…) Acum, aş fi făcut ceva asemănător: aş fi ţinut un moment de reculegere, aş fi aprins o lumânare la biserică şi m-aş fi rugat pentru sufletul lui, pentru că, dincolo de Poet, Eminescu a fost şi om şi-i slăvim opera, dar nu trebuie să uităm nici mâna de pământ însufleţită care a fost printre oameni, dar a plecat apoi, vorba lui Marin Sorescu, ,,să moară puţin”, iar dacă într-adevăr există un Dincolo, ne priveşte poate şi se minunează de câte se spun despre el! (…) Şi încă puţin vă mai cer îngăduinţa să mă ascultaţi! De curând, poetul Paul Aretzu, în contextul acesta al sărbătoririi lui Eminescu, scria: ,,Cultura şi chiar societatea română trec alternativ prin două stadii existenţiale: Eminescu şi Caragiale. Acum, ne aflăm într-o etapă Caragiale, în care trăieşte frenetic, superficial, numai în prezent. Şi-a pierdut sufletul trăsătura lirică (aş numi-o definitorie, pentru că ea reflectă sensibilitatea, inteligenţa, expresivitatea)? Temporar, se poate. Se pare că, în mod vertiginos, omul creator s-a transformat, pentru moment, în om consumator, într-un hedonist indolent. Să fie acestea semne ale unei crepuscularităţi culturale? Să fi trecut lumea, irevocabil, dintr-o etapă spirituală, într-una tehnică, paradiziac-informaţională? Cert este că Mihai Eminescu, în ciuda oricăror schimbări de mentalitate, rămâne un scriitor exponenţial, paradigmatic, referenţial, cu o imagine, consacrată în istoria literară. El nu poate fi contestat, entitatea sa rămâne de neatins. Ceea ce ne stă nouă la îndemână este să-l scoatem din templu, de sub masa poleită a sarcofagului de cuvinte sub care a fost îngropat. Redescoperindu-l, redimensionându-l, adecvâdu-l prezentului, îl menţinem viu, îl reumanizăm, nu-l lăsăm să se piardă în trecut, printre fantasme”.
Constantin Marafet: „Pe coperta a IV-a a volumului ,,Scrisorile – Mihai Eminescu” cuvintele prof. univ. dr. docent Gh. Bulgăr glăsuiesc: ,,Ediţia Scrisorile, (ajunsă la a doua ediţie n. nr.) scoasă de aceşti trei tineri scriitori talentaţi şi, deopotrivă, interesaţi de opera marelui Eminescu, i-am numit pe Dumitru Ion Dincă, fostul meu student, pe poeţii Ion Stanciu şi Constantin Marafet, constituie un eveniment pentru buzoieni şi nu numai. Scrisorile eminesciene, care şi pe mine m-au captivat încă din adolescenţă, reprezintă creaţii de maturitate, opere inegalabile care şi acum şi-au păstrat actualitatea. Inspirată şi publicarea celebrei scrisori a lui Perpessicius adresată editorului integral din anul 2000 al lui Eminescu”.
Liviu Nicolae: „Voi căuta să prezint din alt unghi ZIUA NAŢIONALĂ A CULTURII ROMÂNE. Cei mai mulţi ştiu că Mihai Eminescu este cel mai mare poet naţional, considerat de specialişti, a depăşit de mult graniţele. UNESCO la 15 ianuarie organizează în cinstea ,,poetului nepereche”, cum spunea Nichita Stănescu, manifestări. Mihail Sadoveanu povestea cu emoţie despre Mihai Eminescu. Mihail Sadoveanu nota: Eminescu a fost a fost o rândunică ce a intrat pe o fereastră şi a ieşit pe alta, cu o traiectorie unică în poezia noastră”. Şi tot Sadoveanu îl considera un Sienkievicz al românilor. Considerat unul dintre titanii literaturii universale şi nu născut întâmplător, dl prof. subliniază mărturiile rămase de la scritorii de marcă ai vremii. Printre alte nume mari ale literaturii române, Tudor Arghezi afirma: „Mihai Eminescu în mai puțin de trei decenii de viață a rupt drumuri noi în poezia românească și a făcut un salt uriaș în viitorime”.
Gina Zaharia, Red.şef revista „Ante Portas” (Anul I, nr. 1, iunie – decembrie 2015, Ed Rafet): „ Bună Ziua! Mă bucur că sunteţi mulţi şi frumoşi! Mulţumesc dlui Constantin Marafet pentru ocazia de a lansa revista ,,Ante Portas” astăzi, de ZIUA NAŢIONALĂ A CULTURII ROMÂNE, la Râmnicu Sărat. Revista cuprinde 94 de autori din ţară şi din diaspora, avem galeria cu artişti. Redactorii revistei sunt în număr de nouă: Mihaela Roxana Boboc, Petruţa Niţă, Dana Biţeanu, Andreea Sabina Rîmbeţ, Simina Maria Sima, Petruţ Dinu, Andrei Bolache, Alexandru Bolache şi nu cel din urmă Laurenţiu Belizan. (…) Iată caravanele îşi plimbă stările de rubin! Important este să fim negociatori înţelepţi, doar aşa vor face din casa noastră un imperiu al emoţiilor. Şi dacă dăruirea îşi ţese pânzele cu dăruire, este că am ales să fotografiem relieful din sare personificată, să fim translatori destoinici pe orice continent al silabelor şi să vă dăruim, cu drag, caligrafia inimilor noastre”. A recitat „Crăiasa din poveşti” şi poezia proprie ,,Albastru diez”, din care cititorul reţine întinderea nețărmurită a mărilor albastre, a drumurilor de sub apă „ce alunecă în pumnul meu”.
Constantin Marafet: „Mă bucur că am sprijinit apariţia acestei reviste. Redactorii acestei reviste sunt mereu la manifestările Râmnicului Sărat. Astăzi va fi o luptă între Râmnic şi Buzău, o luptă de idei, de silabe, din care sper să câştige literatura română. Trebuie să menţinem o atmosferă romantică şi vom începe cu Matincă Costea.
Matincă Costea a descreţit frunţile asistenţei cu două cuplete creaţie proprie: „Se poate” şi „Sus Costică, jos Costică”.
Constantin Marafet: „Am nevoie de un critic literar. Să începem cu Tudor Cicu, poet, prozator, membru al USR, este locuitor al Buzăului şi aproape de noi.
Tudor Cicu: „Am să încep această zi deosebită prin cele mai frumoase cuvinte adresate de Veronica Micle lui Mihai Eminescu: ,,Mi s-a făcut jale de tine că suferi singur, fără ca o mână cu durere să-ți atingă fruntea ta, care plătește cât o împărăție…”. A recitat „Sara pe deal” şi o strofă din aceeaşi poezie în limba rusă: „Vecer vî gorah, bucium pecialno rîdaet/ Avţî bredut, zvezdî in put osveşciaiut/ Placet voda, tiho socias iz kolodţa/ Jdet pod vetloi, milaia jdet ne dojdetsia”. A încheiat cu o baladă, creaţie personală, „Cele şapte minuni din raniţa poetului”: „(…) Cum deşarte astea-s toate, ultima minune-a şaptea / Inspiraţia-l ajunse şi poetul se trezi./ De munţi, râuri, ape limpezi, nimeni nu mai auzi./ Şi pe-ai săi prin cimitire îi cam rânduise moartea,/ Ca pădurea fermecată ce fugise într-o zi./ …Numai că-n căsuţa-aceea, alt poet îşi scria cartea!”
Violeta Vîlcu, prof. şi manager „Centrul Cultural”: A recitat „Somnoroase păsărele” în limba latină din care citez ultima strofă: „Supra noctem fascinantem/ Tollit se superba luna/ Fiat somnium ubique/ Noctem bonam!”
Nina Beldie: „Din revoltă celor care mai promovează non valori, poezia ,,Copy paste””.
Camelia Manuela Sava a prezentat câteva fragmente dintr-un eseu „Mihai Eminescu şi mitul stelei nepieritoare”: „În fiecare an îl vom visa ca pe un vis ferice. Icoana stelei ne va urmări. În veci va rămâne departe. Eminescu este limba română. Mitul va continua să circule”. A recitat din lirica eminesciană „Peste vârfuri”. Din volumul „Taina supremelor ceasuri” a recitat „Fratele Eminescu”, un omagiu metaforic adus poetului nepereche.
Constantin Marafet: „La Buzău se află un port din vine un hamal să ne care volumele nostre: Alexandru Bolache”. Alexandru Bolache a recitat „Traficant de iluzii”, în care visătorii au nevoie de paşaport şi „Sens interzis”, dar nu pentru metaforă.
La Râmnicu Sărat trăieşte un cronicar… Vasile Ghinea. Vasile Ghinea a dat glas unui microeseu „Eminescu cântec de dor” în care conchide: „Eminescu a fost un vis, a devenit un mit, care va dăinui cât va dăinui neamul românesc”.
Petruţa Niţă vine de la Brăila şi mulţumim dnei Violeta Vîlcu pentru cei care se regăsesc în această formulă la zi aniversară. Petruţa Niţă: „Bună ziua şi bine v-am găsit! A recitat un fragment din „Scrisoarea I” şi două subtile poezii de dragoste; „Cine sunt?” şi „Dorinţa”,
Constantin Marafet a recitat „Vis îngândurat”, ca un contrapoem adus Petruţei Niţă în care apare pe lângă claustrarea (lacrimă, frig, cerul poeziei) de a nu intra în păcat, ochiul soţiei.
Constantin Marafet: „Un poet de excepţie. Poetul se numeşte Petrache Plopeanu”. Petrache Plopeanu a recitat: „Românul tutelar”, „Poetule-inimă-duh” şi „Crezul mut”, omagiu „poetului nepereche”, Basarabiei şi limbii române.
Constantin Marafet: „Petruţ Dinu născut poet înainte de a se naşte”. Petruţ Dinu a prezentat condiţia poetului complet ca un echilibru între poetul naiv şi poetul sentimental. A recitat o strofă din „Ce e amorul?” şi „Cu mărgele în jurul gleznei”, în care întâlnim imaginea poetului zidit de viu într-un copac.
Constantin Marafet: „De la Buzău, Mihaela Roxana Boboc este cu noi”. Mihaela Roxana Boboc: „Mă bucur că suntem împreună să-l serbăm pe Eminescu”. A recitat din „Scrisoarea I”, continuare de la lectura Petruţei Niţă şi „Calul sălbatic”, „pe care-l încalec în zori/ gonind peste cuvinte”.
Constantin Marafet: „Este vorba de prietenul nostru Dumitru Dănăilă care a venit la noi şi astăzi. Dumitru Dănăilă: „S-a vorbit despre Eminescu, dar niciodată nu este de ajuns. În urmă cu 22 de ani, scriam ,,Dor de Luceafăr”. Din înaltul neatins, Eminescu tronează cultura românească. Poetul e pururea şi peste tot cu noi, totuşi ne e dor nemărginit de Eminescu. În drumul său scurt a răspândit lumina peste generaţii însetate de frumos. Nestemate ale cugetării adânci au fost scoase la lumină. N. Iorga îl numeşte ,,expresia integrală a spiritului românesc. Omul deplin al culturii româneşti”. În orice condiţii istorice, ne va urmări în continuare”. A recitat un fragment din ,,Luceafărul”, reprezentând concepţia eminesciană despre lume.
Constantin Marafet: „Avem un domn care este nerăbdător să ne adreseze 23 de cuvinte. Un om care mi-e drag. Un om care scrie o poezie religioasă. O poezie înălţătoare. George Anghel!” George Anghel: „Iubiţi invitaţi, vă doresc bine aţi venit, ani mulţi binecuvântaţi de Dumnezeu! Am renunţat la 4-5 pagini scrise aseară. Dimineaţă am realizat că voi obosi. După atâţea oameni de litere îndrăznesc să spun câteva cuvinte. Caragiale şi Eminescu, amândoi, sunt reprezentativi pentru cultura şi societatea românească”. A recitat: „O, Mamă” şi „Împărat şi proletar”.
Constantin Marafet: „Încerc în fiecare zi să fiu om, dar nu reuşesc de fiecare dată. Alţii nici nu încearcă. A intrat la mine în casă, cu această aură albastră, Mirela Grigore. Mirela Grigore: „Am o apariţie cam rară”. A caracterizat atmosfera de astăzi prin câteva epigrame şi a recitat „Dorul meu de-albastru”.
Constantin Marafet: „Ne apropiem de sfârşit. Mai aveţi răbdare puţin, mai este un poet care iese din pluton. Este vorba de un poet cu care judeţul se mândreşte: Laurenţiu Belizan. Laurenţiu Belizan: „Vreau să revin la revistă. A fost un efort colectiv. Gina Zaharia a reuşit să adune materiale şi este meritul ei determinant. O socotim un fel de prunc al Cenaclulu. „Poeziile găsite în carneţelul din halat, (la moartea lui Eminescu) au fost scrise, spuneau admiratorii săi, în ultimele zile de viaţă, iar ultima dintre ele, cu o orră înainte de moarte. De altfel, în versuri se ghiceşte sentimentul morţii apropiate. Poeziile nu au titlu şi au fost publicate de Ilie Ighel Deleanu în revista ,,Fântâna Blanduziei”. ,,Din notesul despre care am făcut menţiune în numărul trecut, am mai putut scoate următoarele strofe, pe care le punem sub ochii cititorilor, întocmai cum se găsesc”, prezenta cititorilor redactorul Ighel în numărul din 23 iulie 1889. În acest număr era publicată poezia ,,Stele-n cer”, titlul fiind adăugat de redactor după primul vers: (Stelele-n cer) Deasupra mărilor/ Ard depărtărilor/ Până ce pier.// După un semn/ Clătind catargele/ Tremură largile/ Vase de lemn;// Nişte cetăţi/ Veghind întinsele/ Şi necuprinsele/ Singurătăţi.// Orice noroc/ Şi-ntinde-aripile/ Gonite de clipele/ Stării pe loc.// Până ce mor,/ Pleacă-te îngere/ La trista-mi plângere/ Plină de-amor.// Nu e păcat?/ Ca să se lepede/ Clipa cea repede/ Ce ni s-a dat?” A recitat „Rădăcinile cresc uneori în sus” din volumul „Pareidolia”, apărut la Ed. Humanitas, 2011.
Constantin Marafet: „Îţi mulţumim pentru tot ceea ce reprezinţi pentru literatura buzoiană”.
Dumitru Hangu a venit cu câteva epigrame inspirate, adresate scriitorilor buzoieni.
Constantin Marafet: „De la Cincinat Pavelescu, Râmnicu Sărat este numit oraşul epigramiştilor”.
Mihai Constantinescu: „(Avertisment) Atenţie, concetăţeni!/ I-aud vorbind pe râmniceni,/ Cum rostesc cu tainic glas:/ Buzăul e Ante Portas! Şi încă una, (Unui cronicar) Cronicar fără pereche,/ Dar nu-i vorba de Ureche,/ Că citindu-l vede oricine, Tot ce scrie, scrie ghine”.
Nicolae Constantinescu cu câteva epigrame „calde” (pe moment) şi a cântat „Sara pe deal”.
Safta Leaută a prezentat câteva epigrame de sezon spre deliciul asistenţei şi a recitat „Ce se-ntâmplă codrule?”, în care plopii fără soţ îl plâng pe Eminescu.
Constantin Marafet: „Ne apropiem de sfârşit. Poetul citadin Nicolae Pogonaru”. Nicolae Pogonaru a recitat „Cancelaria” şi „Paradă”, ironie la adresa învăţământului actual şi urbea mai marilor edili.
Constantin Marafet şi „ultimul” a recitat „Răscruce”, „Glasul”, „Vatră” şi „Ziua adevărului”. „Vă mulţumesc şi vă aştept la următoarele ecvenimente literare”.
Sâmbătă, 23 ianuarie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al şedinţei Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va fi Aneta Pioară.
