Ora de muzică 155
E… sucită câteodată ocupația asta de cântăreț, oricât i-ai căuta dedesubturile, nu te alegi decât cu banale trucuri fumate.
Că de aceea îi spune compunere, ca să compui, ca să iscodești ceva aproape neauzit și să aprinzi în tine o flacără de ceva. De orice. Muzica este mai presus decât suratele arte, este iubirea în sine, este tristețea și bucuria laolaltă, pornirea care te aruncă în abisuri și te înalță în ceruri. Eu așa o știu. Realizez acum care este diferența între a scrie și cânta. Pe cât de ușor îmi este să înșir cuvinte pentru ceilalți, pe atât îmi este de greu să-mi descarc sufletul fredonând o închipuire muzicală proprie. Am simțit de atâtea ori pe pielea mea. Dar straturile mele tegumentare nu fac nici cât unele de găină bleagă de curte în comparație cu ale celor de pe alte tărâmuri lumești.
Zi de zi mă lovesc de certitudini și oricâte momente de nesiguranță m-ar cuprinde, îndoieli că am ales greșit, tot de atâtea ori îmi spun că nu m-am înșelat în nicio privință. V-ați simțit vreodată sufletul acolo sus, ați rezonat până la extaz cu tot ce vă înconjoară, cu voi înșivă? Eu, poate mă repet, am avut acele trăiri și nu-mi pare rău că am ales acești oameni care m-au învățat să vibrez cu mine însumi mai presus decât iubirea însăși. Îmi spun zi de zi că Sting este unul dintre ei, că oamenii din jurul lui sunt demni de toată lauda, că nu este niciunul mai prejos, dar…. Sting este unic fiindcă deține simțul simțurilor și nu lasă nicio fărâmă din ele să nu țâșnească către cei ce-l ascultă. La fel ca toate celelalte, mai mult decât celelalte, Book of my life este o pagină în care stau scrise trăirile unui om. Donna Gardier este coparticipantă la această poveste de viață, un glas subtil dar armonizat perfect cu dirijorul vocal al partiturii. Cântăreața de soul debutează în 1990 cu un single, I’ll be There, o piesă în genul celor cu care a debutat în topuri mai târziu Lisa Stansfield care se înscrie în 1991 pe primul album, realizat de casa de producție Virgin, Reach Out. După această aventură solistică fondează grupul londonez Raw Styles împreună cu Jules Brookes și Ron Aslan cu care, în 1995, reușește să ocupe prima poziție în U.S. Hot Dance Club Play chart. Piesa Believe In Me este apreciată de americani, nu însă și de britanici care nu reușesc să o clasese decât pe poziția 66 în anul următor. După această perioadă se înscrie în seria altor colaborări, cu apariții de single-uri și EP-uri, în 2000 cu Full Flava, în 2001 cu Da Flava, în același an scoate în nume propriu Future/I Go Crazy, iar în 2002 discul ce cuprinde 12 piese, Home, în cea mai mare parte compuse de ea și Lennox Cameron, dar și alții adăugați lor, printre care, surpriză și vestiții frați Gibb, fondatorii grupului Bee Gees, care participă compozițional la Voices. Proiectul următor, după succesul lui Sacred Love, se derulează în compania grupului Positive Flow cu care se încumetă a oferi publicului două albume: Can U Feel It? în 2004 și Positive în 2006. Restul carierei muzicale, începută la cinci ani în sânul bisericii, se împarte între diverse noi stiluri și participări la scenă deschisă, fiind de ajutor unor artiști ca Four Tops, Temptations, Billy Ocean și mulți alții.
Cam asta se cheamă muzică și m-am bucurat că Eurovision-ul a încercat anul ăsta, în această penultimă fază națională, să ofere sinceritate directă și dacă vă returnați la Ora… 151 o să vedeți că nu m-am înșelat în privința celor de la Dream Walkers care au fost pe poziția a doua și a Florenei. Știam că vocile primează și cei care reușesc performanța unei interpretări solide vor lua fața clasamentului, dar ,,butoiașului” Anton nu i se cuveneau laurii cei mari, e un gen perimat, avea dreptate și Moculescu că nu este încadrabil la rock, dacă închizi ochii te aștepți la un film de desene animate cu un prinț și o prințesă, nicidecum la elogiile aduse de ,,Pișta” de Sistem pentru ,,grandioasa” așezare scenică, calificată cu mult mai prejos decât ,,robotica” treistaritiană. E drept, a cântat cel mai bine, dar nu cel mai nuanțat și după părerea mea ce face el s-a trecut. Pentru Trăstariu de aemenea, fusese o dată cu Tornero, nu era nevoie și de o a doua oară și dacă-l scoateți oe Anton din ecuație ajungeți la locul trei ocupat de el așa cum făcusem clasamentul în care, cu ajutor umanitatar web-ian, a intrat și Todoruț și Baianț pe care îi vedeam pe locul unu, doi. Cântatul defectuos însă i-a lăsat la mâna publicului. Despre Vanotek am aceeași părere și cu mici diferențe între mine și juriu pentru restul de cncurenți, aici ne-am potrivit cu diferența clară că n-au spus pe nume stilului furat de pe la alde Sheeran și alții. Revin la Florena, celei căreia i-am dat credit la a doua rundă de audiții din urmă și cred totuși că s-a exagerat cu micile elogii, pentru mine rămâne de locul patru, cinci. Am păreri de rău pentru Xandra care a fost taxată sub nivelul prestației și apostrofată gratuit. Mă așteptam să fie și compozitorii puși în fața juriului și lor să li se adresese corecțiile. Cât despre Andrei Tudor și Băjinaru este de cea mai mare rușine prestația și dojanele mele s-au adeverit sută la sută cu un amendament capital. Sper ca momentele astea de sinceritate să se înmulțească și vedetelor lăsate să facă niscai carieră să li se mai taie craca. De altfel trebuie început cu începutul, de la prima ,,înfășare” muzicală. Tehnica vocală nu ține loc de excelență și plăcere auditivă, iar pe unul ca Băjinaru zău dacă-l lăsam să cânte, defectul lui este o scăpare a îndrumătorului de la primele lecții, nazalizarea multor note din acute sau terminale, de la finalul frazelor muzicale, dă impresia unui fonfăit. Cât despre ,,strâmbele” chinuite pentru atingerea notelor, de rău! Mă aștept deci la sinceritate pe viitor. Totală!
Am însă o dilemă. Cum va arăta clasamentul final pe șase martie dacă se repetă inepția de la televoting? Aici chiar va fi o problemă, așa cum a și fost pe youtube unde, de exemplu, Trăistariu avea în șase zile 140000 de voturi, iar ceilalți abia 40000 trase de păr (!). Dar nu e cea mai mare temere, mi-e că ăl de ,,coming home” îi va trimite pe toți acolo unde trebuia să rămână el.
