Ora de muzică 128
Ultima redută, Ipad-ul. Thin and lazy, jucărioara m-a îndepărtat considerabil de zbârnâitorul cooler al PC-ului, de șezutul tare al scaunului de birou….
IMachine părea să fie soluția perfectă pentru un proiect făcut repede, cât să nu scapi ideea, să-i faci o schiță sau să duci la capăt un proiect mai amplu. Fără instalări de microfon, cu câteva bătăi discrete în touchscreen suna perfect. Și ce era? Un biet progrămaș cu patru track-uri, cu trei instrumente mari și late, un contabilizator de volum și două efecte de adiționat fiecărui canal. Prestatorul de tobe este construit după modelul consacrat Akai MPC 2000 XL, la fel reprezentat grafic ca King Kong-ul Reason-ului, cu o bază de date pusă la dispoziție de fabricanți, dar și cu posibilitatea de-a o expanda cu seturi de cumpărat între 0,99 și 2,99 euro și alte sunete de importat din arhiva mea personală. Sintetizatorul are două octave de claviatură suprapuse și poate reda diverse instrumente încărcate dintre preset-uri. Impropriu spus instrument, recorder-ul are o poză cu un microfon de studio aprinzând dinăuntrul virtual un beculeț gălbui, semn că semnalul tău vocal este înregistrat. Dacă ești hotărât să imortalizezi doar o măsură este suficient să nu mai cânți deloc chiar dacă recorderul pus în funcțiune continuă de la zero. Vei rămâne surprins dacă numărul de măsuri crește. Track-ul de tobă se multiplică de la sine, și celelalte la fel, când înregistrezi vocea. Un alt plus al IMachine-ului îl reprezintă sampler-ul, foarte simplu și foarte eficient. Just record, make a loop or play your wave, pitch it and gain it! O astfel de secvență reprezintă materia primă pentru oricare dintre instrumente.
A doua propunere tentantă făcută de cei ce folosesc platforma IOS se numește GarageBand, un studio la fel de rapid ca și IMachine-ul, dar mai bogat în canale și tipuri de instrumente. Din lista lui fac parte Keyboard – un set de instrumente clasice și sintetizatoare, fiecare cu interfață proprie și reglaje specifice, Drums – o reprezentare a unui set real de tobe căruia îi poți aplica până la patru degete deodată, Audio Recorder și Sampler asemănătoare celor mai sus prezentate. În privința Sampler-ului există o diferență, aceea că reprezintă suportul unui instrument de sine stătător căruia îi poți aloca unul sau mai multe sunete. Un altul, bazat tot pe semnal audio, se numește Guitar Amp și se definește ca un set de cabinete – amplificatoare pentru chitară, copii ale unora celebre trecute sub sigla Garage Band, și efecte de tip pedală foarte eficace. Pentru o gâgâlice de ,,calculator”, Ipad-ul se comportă ca un adevărat setup pentru chitariști în timp real, vă spune unul care l-a și ciobit în tentativa de a experimenta acest mod de exprimare muzicală. O altă categorie inserată în program se încadrează la modul ,, deștept” de folosire a unor instrumente: Smart Keyboard, Smart Drums, Smart Guitar și Smart Strings. Ele au un ,,comportament” dual sub forma interpretării directe sau doar apăsând ,,casete” cu denumiri de game și în raport de locul atingerii oferă o altă răsturnare a tipului de acord. Cea mai interesantă parte a întregului soft, cea care m-a și incitat să-l achiziționez pentru câțiva euro de pe App Store, se găsește la Smart Guitar. Punând degetul pe o coardă și glisând pe Touchscreen, aceasta se întinde grafic și se aude întocmai, exact ca în cazul uneia adevărate. Singurul dintre cele enumerate care are un alt comportament este Smart Drums-ul căruia îi poți așeza pe o diagramă diferite elemente de tobă în funcție de setul ales sau poți apăsa un ,,zar” care determină o poziționare a acestora aleatorie, având astfel posibilități ritmice infinite. Ultimele versiuni includ, cu ajutorul unui program gazdă, ,,șansa” de a folosi aproape toate softurile de muzică instalate în Ipad.
