Brigada diverse – (E)l c(u) tra(c)
9, 11 aprilie 2026
De la o „divă” nouă la una veche. Veche, dar arătoasă. Așa cred ziariștii. Țurcașiu la o jumătate de secol plus aproape o jumătate de deceniu. Ripostând la o întrebare cu variante două. Evaziv. Distant. Cât să încerce să se disculpe, deși nu avusese intenția. Și-ar ascunde sau nu operațiunile estetice. Dânsa… că fiecare e liber să facă ce vrea cu corpul său. Asta așa, ca să mai umpli spațiul virtual cu câte o banalitate.
Sunt câțiva domni care se lamentează degeaba la adresa primarului. Ba laudă, ba dojană. Și prea văd lucruri acolo unde, chiar de sunt, nu schimbă nimic în relațiile politico-amicale.
………….
Artemis. Nu-i vreo zeiță, muză ori fetișcană. Doar o misiune și un modul deja demarate spre păcătoasa și de multă vreme neprimitoarea Lună. Citii cum se pune problema întoarcerii, la o viteză dublă față de cea a desprinderii de Pământ. Una serioasă și pare-se fără încă un răspuns cert. Să nu-mi pun întrebarea „A fost oare omul pe astrul selenar vreodată?”? Fiindcă cei de azi, tehnologiile sunt net superiori/oare celor de acum 57 de ani și tot nu mai reușesc să ajungă până aici, aproape, la un pas de urletul lupilor.
Cer ajutor sau li s-a sugerat ajutorul? Bulgarii se visează români. Li s-a făcut teamă de moarte că ar putea vreun ins sau nație să-i strice ploile la alegeri. Așa că au și făcut strigare la coana Europa.
De-alde Codruța, de-alde…. A luat, cică, foc showbizul. De fapt, a și sărit în aer. A fost suficient să-i dezvăluie lui Măruță despre ăl de îi cam stă sau nu în coaste. Alt de-alde Sanfira….
Rău nu e. Numai că la Alcatraz ar putea locui chiar el, inițiatorul redeschiderii, Trump. Ca și la bulgari, e doar un mic pas până la a cădea în groapa săpată de dânșii.
E mai sexy așa. Pui o frunte lată, subțiată de păr, dincolo de ochelari… pe Facebook. Și-ți dai demisia din funcție. Colea la Buzău, la Marghiloman.
Domnule Marga, și dumneavoastră ați contribuit la situația falsurilor, gesturilor „dramatice” cu diplome. Nu, nu le-ați semnat, deși se poate să vă fi scăpat și dumneavoastră câțiva analfabeți funcționali, politicieni ori neamuri ale lor, ci ați permis escaladarea poziției unor astfel de persoane. Un om deștept, un om rațional, un intelectual refuza imediat să apară alături de persoane sub demnitatea lui. La televiziuni, conferințe, prin publicații etc. Așa că, „lirica oportunismului” este o chestiune de care vă lamentați în zadar. Răul făcut este insurmontabil.
Ce vi se pare bizar? Coincidență? Ba. Când statul, ca orice altă persoană, pus în fața unei încheieri de ședință în instanță, definitivă, este pasibil de plată. Obligații de natură faptică sau o plată cu termene precise și sume imense. Cineva se mira de situația următoare: România a pierdut procesul Pfizer; B.M. a aprobat un împrumut. Ar fi trebuit să fie uimit totuși de diferența celor două valori. 600 la vaccinuri, 650 împrumutați. Ori statul mai are în plan o găinărie de 50 de milioane, ori surplusul reprezintă dobânda pentru achitarea datoriei.
Nu stau să caut informații despre acest domn Patachi. M-a intrigat cauzalitatea interviului oferit. Că nu am avea, ca nație, o tradiție și o cultură muzicală modernă. Ce-ar fi să le separăm? Tradiția. Istorie în fapt, cu un șir de reluări continue. Ceea ce numim folclor, nu mai mult de 180 de ani ca terminologie (un anume domn J.W. Thoms la 1846 – m-am re-documentat, uitasem – l-a propus; la noi, folclorului i-a făcut „vânt” nea T.T. Burada, cărturar – deși AI-ul se face că plouă, că nu ar avea un autor anume), ar putea deține drepturile depline. Modernism. Așa a fost numit mereu după ce o sumă de oameni au trecut de vechile cutume la unele noi. Modernism a fost și când Wachmann a prezentat cele 4 volume cu piese folclorice, modernism s-a numit și dodecafonia lui Enescu și al altor compozitori. Modernismul, așadar este o stare de schimbare neîncetată, prin urmare nu poate deveni niciodată obicei. Că fiecare gen inventat capătă proporții – nu toate însă au norocul perpetuării -, asta este adevărat, dar mult nu va ține ștacheta noului. Se epuizează, se banalizează, plictisește, rămâne în urma fiecărei generații. Cât despre ultimii 35 de ani…. Nu s-ar putea spune altceva decât că s-a complăcut, cum încă o face, în a copia, a plagia tertipurile muzicale inventate de alții.
