Fărădelegea lui Călin – On air
Cred că este a doua oară când….
… se tot vorbește despre considerentele încetării execuției silite și că orice acțiune anterioară sau curentă este sortită încetării definitive. Să înapoiezi datoria. Bifat. Să achiți cheltuielile cu executarea. Marcat. Să suplimentezi plata cu „… cu alte sume datorate…”. Rezolvat. Asta fiind calea primordială. De-o teapă și lipsa bunurilor, neputința valorificării lor. Chiar creditorul a renunțat la dorința de recuperare a datoriei debitorului. Titlu executoriu a fost desființat. Și executarea anulată. Momentul final…. Încheiere întocmită de executor, motivată, comunicată părților. Ocazie cu care se va remite titlul executorului, personal, creditorului. Art. 703.
Presupun că executorul nu a ținut seama de reguli, altfel nu s-ar anula actele iregulare. Art. 704.
Sub imperiul peliculei Răscoala, dau să bat în retragere vizavi de trimiterile Art. 703. Mai arunc un ochi pe el…. Păi, e greșeală din multe motive. Iaca, Art. 702 are puncte la primul alineat. Deși, al doilea punct, cel vizat, este din panoplia celor deșarte. Execuția lui este imposibilă: nu mai există sau nu mai pot fi vândute. Probabil de aici și decizia de respingere de sub alineat. Deși, el, alineatul, sus și tare susține reluarea executării silite, dacă se încadrează în termenul primit. Iar Al. 2 sporește. Chiar pentru același bun. Imobil fiind – nu știu dacă doar în acte, fiindcă în fapt el n-ar mai fi -, executorul nu va radia urmărirea. Art. 705.
Art. 706. La fel, sub Al. 1 există nu o decizie respingătoare, ci două, însă și una de admitere, așezate destul de ciudat, după ani: 2021, 2025, 2022. Prescriere de executare…. Trei ani. Doar „… titlurile emise în materia drepturilor reale…” au răgaz 10 ani. Gura păcătosului era în stare de greșeală. Punctele trei propuse în favoarea prescripției sunt novatoare în materie de sintagme: norme de drept substanțial, norma procesuală; câțiva ani în plus, ca termene de curgere până la punctul terminus al posibilității executării, de la nașterea dreptului de obținere a executării ori de la rămânerea definitivă a hotărârilor judecătorești sau arbitrale.
Secretul lui „n-am obiectul, am obiectul, nu mai execut, dar tot execut” se dezvăluie la Art. 707. Fiindcă despre imprescriptibilitate n-a pomenit nimeni, deși chestiunea este una de luat în seamă. De aceea, se poate cere o nouă executare. Să se consemneze în memoria colectivă că totuși prescripția se obține „… numai la cererea persoanei interesate.”, nu acționează de la sine (a legii).
Secretul secretului…. Suspendarea… prescripției. Așa, la general, atunci când zice… legea. Altfel, la mintea cocoșului, când se suspendă execuție, se suspendă și termenul până la instaurarea prescripției cu timpul aferent. Ca surplus, suspendare cât timp debitorul nu are ce înapoia sau oferi la schimb creditorului. Sau când pitește lucrurile, banii și alte valori urmărite de executor. O nouă decizie de respingere. De neștiut pe care dintre paragrafele Al. 1. Desigur, urmarea încetării „întreruperii” repornește curgerea termenului de prescripție. Un singur caz este contrar suspendării: când executarea este suspensibilă la cererea creditorului. Art. 708.
Cu adevărat întrerupere, nu cu sens schimbat ca mai sus, la Art. 709 sunt prezentate câteva cazuri. Al debitorului pus pe plată din proprie inițiativă sau recunoșcându-și datoria. În ziua când se depune cererea de executare. În cea a cererii de intervenție, a unui act de executare, a altei cereri de reluare a executării. Cum suspendarea relua, întreruperea începe un nou termen de prescripție. Fără întrerupere la respingerea execuției, la anularea ei sau la perimare. Chiar și când petiționarul a renunțat la executare.
