Cotețul cu metafore – „Realizare”
„Realizare”
Așadar și prin urmare,
cică-i mare realizare:
vom intra-n Schengen pe mare…
Însă, încă nu știm care!
Iar ministrul de resort,
cică și prin aeroport!
Da` io nu-nțeleg nici mort:
facem colivă, sau tort?
E o chestie ce-mi scapă:
e de bine, sau e țeapă?
S-a defectat vreo „supapă”
de intrăm numai pe apă?
Să-mi iau, de Revelion,
bilete de avion,
sau ăsta e doar un zvon,
și-o să stau tot pe balcon?
Dacă-i după mintea mea,
eu am înțeles așa:
s-a negociat ceva
și s-a primit… altceva!
Însă, cică s-a și dat,
și de-aia s-au „înmuiat”
ăia de-au negociat,
fenomenul de „intrat”!
Le-aș zice o urătură,
ce se termină cu… „în gură!”
că ne-au luat din prăjitură,
tocmai partea cu glazură!
Au zis că ne-o dau pe toată,
ca să terminăm odată,
dar, ne-au dat doar o bucată
iar cu restul… altădată!
Unii, zic că-i bucurie,
alții, zic că-i infamie,
și așa, nimeni nu știe,
ce ar trebui să fie!
Însă, capul îl plecăm,
ca de obicei cedăm,
printre dinți îi înjurăm,
dar, mâinile le pupăm!
Că, ne-am învățat așa
să primim, totuși, ceva,
nu contează ce ne-or da,
om trăi și-om mai vedea!
Nu putem noi, fiii ploii,
noi, cu transhumanța oii
ca să facem pe eroii,
luptându-ne cu „vulpoii”!
Însă strigăm din plămâni:
„Mândri că suntem români!”,
Suntem slugi la mulți stăpâni,
care sunt pe-aici, „jupâni”!…
Asta nu-i o urătură,
ci e doar o picătură
din acea înjurătură
ce se termină cu… „în gură!”
