Brigada diverse – (A)colo (e) i(a)
30 iunie 2025
(A)colo (e) i(a)
(Ecologie)
Unele reclame mă lasă cu gura căscată. Sunt precum poezia modernă. Acum ești în tramvai, acum te transferi în apartament la o lingură, două de orez cu lapte. Fără niciun sentiment. Cum și altădată ca nuca în perete, tricouri pentru bărbați, deși pe fundal e-o muiere ce aleargă de parcă o fugărește ideea că va ajunge cine știe ce campioană. Nu cu corpul ei plinuț.
Până la faza cu sâmbăta liberă, și-n Finlanda, și-n România programul școlar este aproape identic. Faza cu mâncarea diferă. Nu se dă la liber mâncare în afara celebrului corn-măr și laptelui-iaurt. Nu se dau tablete, iar manualul nu lipsește din ghiozdanul elevului decât atunci când uită de el acasă. La noi. Probabil că astea sunt părțile ce fac învățământul peninsular mai tare ca al nostru. ?
Oricât de escroc edilul de Buzău, tot se pune o virgulă între actuala poziție și cea pe care o prezumă jurnalistul blitz24: pușcăria.
Bun rescriem istoria. Ce avem voie, domn Zelenski, să scriem? Așa de ofuscat, înfuriat cu totul ucraineanul, că le dictează – o încercare disperată nereușită – polonezilor să nu facă din 11 iulie zi națională, comemorativă, în cinstea celor uciși de armata piticului războinic, nu într-o zi, ci doi ani la rând, 1943 și 1944.
Altceva mai bun se găsește rar. Printre cele inutile și cretine se numără și inițiativa unei gospodine. Gândul ei. Să-și facă un scaun pe măsura șezutului ei. Mulaj după dolofanele fese – e unul care-i toarnă acel ceva peste -, trasare după formele sale generoase, blat final cu două scobituri.
Ia de te uită ce împiedică Europa să facă tam-tam cu pușcoace, tancuri și alte bombițe. Are legislație ecologică pusă stavilă emisiilor de carbon, perturbării faunei sălbatice și eventualelor depășiri de cote de reciclare. De-aia nu se poate antrena și riposta unei eventuale – când vreodată? – invazii rusești. Mă roade o chestiune. Să fi fost Ucraina membră a Uniunii Europene, mai avea voie să se războiască?
E… ceva cu cei ce locuiesc în câte o țară cu iz slav. Iaca cei ce ar avea un strămoș român. Cică or fi ei de-ai lui, dar tot cetățeni ucraineni sunt. Și-atunci la ce vă mai opăriți că una, alta, învățământ, biserici în limba lui Burebista – nu chiar -, ori cine știe ce alte pretenții identitare?
Deci. Nu economia slab pregătită și aproape haotică a României este motivul creșterilor și tăierilor, ci nebunia Europei de a se „întări” militar și a se lua de gât cu rușii. Ăi cinci la sută așa se explică. Că stăteam noi cu deficit și trăim în huzur o mie de ani de acum încolo.
„Aș sta.” Asta este sintagma-molimă ce a cuprins învățământul. Nu este suficient că li se spune multora nemeritat profesor, că-s învechiți foarte mulți, că în sine școala este doar un loc în care se întâlnesc niște pui de lele. Elevi și profesori. Pretenții pe una…. Că ar sta 8 ore. Dar cu birou, pauză de masă…. Și unde scrie în legislație că nu are așa ceva? Unde în realitate nu li se dă? Dar catedra, cancelaria, cabinetele ce-or fi?
Da. Se lamentează degeaba. Într-un fel, e ca un scurt regulament de fotbal chestiunea cu cultele, cu de-alde cei ce s-ar prezenta drept preoți sau ceva pe acolo și nu sunt. C-ar afecta penticostalii…. Să se pună și ei în regulă, fiindcă de altfel am văzut că sunt destul de organizați, de stricți și că țin de târla doctrinară cu dinții. Nu doar ei.
