Brigada diverse – (S)pera (ș)i U(l)ea (ș)i Ga(n)e (l)a…
8 iunie 2025
Mie-mi plac numerele. Totdeauna le-am căutat cu febrilitate. În ecuații, între necunoscute, în fel de fel de ițe întinse elevului de când matematica materie în clasa a V-a. Însă nu mă împac cu această incredibilă numărătoare a celor ce prind contrabandiști și-și maximizează „reușita”. O operațiune simplă, desigur, de pus cartușele unul peste altul, în cele trei dimensiuni, pe orizontală, verticală și în adâncime, de numărat fiecare rând, coloană și șir, de înmulțit între ele și apoi cu numărul de pachete dintr-un cartuș și la final cu numărul de țigări dintr-un pachet. Și ajungem la cele 25 de milioane „incredibile”. Revenind la metoda infailibilă de a verifica corectitudinea operațiunilor (împărțirea pentru înmulțire și scăderea pentru adunare) încă din fașa claselor primare, avem o împărțire la 20 de țigarete, cât să rămână 1.250.000 de pachete și încă o împărțire la 10 de pachete, cât să rămână 125.000 de cartușe. Cât să te doară capul și să inițiezi un scrutin în toate orașele județului Buzău. Acum, întrebarea întrebare rămâne cât de consistent era cubul astfel stivuit? X la a treia egal… nu suta de mii… de adineauri. Ne trebuie dimensiunile tridimensionale ale unui cartuș. Întâi ale unui pachet obișnuit. 10x6x2. L, l, g. Cum stocarea într-un cartuș implică două pachete unul peste altul și cinci pe rând, ignorând grosimea cartonului în care sunt împachetate, avem 30x10x4. Centimetri ca și mai sus. În mare, volumul total al cartușelor este 1.200×125.000. 150.000.000 centimetri cubi. 150 de metri cubi. Deci, cam cât la a treia fac 150? Undeva între 5 și 6 baza. Fiindcă 5x5x5 este 125, iar 6x6x6 este prea mare. Cam 5,3 metri pe toate laturile. Un tiruleț și un pic. Cam asta este „marea” captură. Atât? Să calculăm persoanele din statul român și italian care au efectuat operațiunea de „proporții”? Să adăugăm combustibilul, costurile comunicațiilor? Trăgând linie, s-a meritat „efortul”? Nu! De ce? Fiindcă soarta acestor țigări are două variante. Fie sunt distruse și paguba rămâne a statelor, evident, și a contrabandiștilor. Fie sunt vândute în magazine specializate la prețuri de două ori mai mici.
Se mai deșteaptă câte o nație. Când realizează ce întindere are, la ce pondere economică a ajuns și care este rolul ei strategic în zonă. Ca polonezii. Ca noul președinte care i-a transmis Ursulei că e timpul să li se respecte suveranitatea și identitatea, să aibă colaborări echilibrate și reciproc avantajoase.
Pentru unul ca mine, care dă atenție din când în când câte unui titlu, câte unei ieșiri din carapacea normalității, dar mai mult pe facebook, mai deloc la tv și uneori pe stradă, semnarea la Vilnius a unui tratat prin care practic ne facem frați de război cu Ucraina este o noutate. Și-s trei săptămâni de când, mirat, am privit o coloană de tancuri și taburi portugheze circulând ca la ei acasă pe centura Bucureștiului.
Să-l odihnească. Însă nu va mai compune deloc, nici pentru îngeri, nici pentru Dumnezeu sau sfântul Petru. Acolo… nu mai face nimeni nimic. Se bucură și atât. Precum Doga. Maestre… asta fuse.
Mă așteptam la oameni pregătiți în domeniile în care activează să vadă mai limpede în ce lume trăim și să nu se mai sidereze la fel de fel de grindisme, tudosiame, ciolăcisme…. Veni-vor și nicușorismele cât de curând.
Abia acum deschidem gura, când deja șmecherii întronați ai Uniunii Europene și-au văzut sacii în căruță? Unde era toată lumea când s-a acceptat invazia asiatică? Unde era lumea când, pe criterii de mediu, se închideau pe bandă rulantă fabrici, mine, se distrugeau agriculturi?
