Fărădelegea lui Călin – Quit
O înștiințare….
O fi ea pronunțare, dar mai curând este o decizie, deși mai poate fi luată de citire a hotărârii instanței. „Pace ție, cititorule”, fie că ești președintele, fie că ești un ordinar judecător al completului. La…. Unde au avut loc dezbaterile. Nu numai minuta glăsuită, ci și unde i se mai poate da atac hotărârii. Art. 402.
Ca sa fim un pic „luați”, la Art. 403 inserăm o frază… școlărească, fără să fi analizat posibilitatea depunerii timpului ales pentru citire în cuprinsul articolului precedent. Cu precădere fiindcă era la mintea tuturor că nu altcândva trebuie trecută data hotărârii, ci la momentul pronunțării. Art. 403.
Ce emoționant! Îmi închipui scena în care partea stă să spună dau sau nu. Căii de atac. Juzii, grefierul, instanța toată, parcă, cu pleiada întreagă de angajați, așteptând cu sufletul la gura decizia, ba chiar rugând, implorând un răspuns…. Cu plaivazul aninat între degete spre a face marea mențiune într-un proces-verbal. Și nu numai când se pronunță hotărârea, ci chiar și după. Art. 404.
Că-i obiceiul să contești o hotărâre aproape exclusiv prin calea de atac. Câteva rămășițe par însă a fi rămas și prin cine știe ce lege și prevederile ei speciale. Art. 405.
Să te întrebi astfel: la ce bun să fi dat în judecată pe oricine, dacă la Art. 406 ai posibilitatea să renunți? Ca să plătești, conform Al. 3, cheltuieli de judecată pârâtului? Dar asta este, presupun, doar la început. La primul termen, renunțarea are nevoie de glasul mut al reclamatului sau expres. Când nu se prezintă deloc pârâtul – la termenul în care se face marele „anunț” -, primește un răgaz pentru a se pronunța cu acord sau dezacord. Ioc răspuns, kein problem. Taciturnia spune da. La căile de atac, o astfel de retragere a acuzațiilor implică anularea hotărârii. Toată sau în parte. Renunțarea este totuși una căreia i se poate căuta recursul. Intangibilă când reclamantul a depus cererea de renunțare la ÎCCJ.
Firesc. Renunță unul, când sunt mai mulți, actul de retragere nu poate fi opus celorlalți. Efecte? Doar privitor la cei afectați direct. Nu influențează cererile incidentale. Art. 407.
Este aceeași chestiune și cu drepturile invocate, cerute în instanță. De ce ai mai face caz de el, când poți dispune de acesta? Renunță, prin urmare, fiindcă nici nu are nevoie de vreun acord de la pârât. Îi pune pe bieții judecători să respingă cauza și să vadă ce cheltuieli se făcură până la acel moment (oportun oricare din timpul procesului). Modul de renunțare? Verbal sau cu înscris autentic. Art. 408.
Art. 409 doar extinde precedentul articol la căile de atac și cele extraordinare.
Recursul pentru cazurile din urmă se produce la instanța mai înaltă în grad. La ÎCCJ judecă tot ei, cu complet „complet” de 5 juzi. Art. 410.
Suspendarea de proces. Să o vrea ambele părți sau să nu se prezinte niciuna. Ori se judecă, pe baza documentului ce cere punctual ca partea să nu vină la proces. Art. 411.
Cea suspensivă de drept – nu voluntară ca anterioara – duce partea la cimitir și așteaptă în această situație moștenitorii a fi prinși în mrejele dreptății. Duce la groapă și reprezentanții, și mandatarii. Când încetează funcțiilor de tutore, curatorii. De alde lumești: dizolvare de persoană juridică; deschiderea procedurii de insolvență; când deja și-a băgat CJUE nasul și are o hotărâre preliminară. Clar, se poate da o hotărâre, dacă toate din urmă „… au survenit după închiderea dezbaterilor.”. Art. 412.
