Brigada diverse – (A)u p(r)une, scul(e), fura(j)
6 februarie 2025
Într-o listă, nu neapărat imediată, a unui cusurgiu ca mine se pot înscrie ochelariștii care vorbesc despre sănătatea ochilor, prim-miniștrii care perorează creșterea economică de 2,5% laolaltă cu un deficit bugetar de 7%, precum și femeile care, nestingherite, vorbesc despre lucruri „sfinte” pe trotuar, dar și țigănci care-și declară una alteia – am etichetat spusa „Declarație de deșteptăciune” în însemnarea mea – „Eu nu-s proastă!”. De altfel, în arealul pe care-l frecventez rar, se găsesc destule urbanisme nelalocul lor. Provinciale clar. Deocamdată unul singur fapt am a-l mai puncta: afișul ce tronează în/pe avizierul Clubului Copiilor este făcut din cea mai mare sărăcie; un carton, extras din lăzile din care probabil că s-au mai cadorisit copiii de sărbători sau altcândva, nefasonat, a devenit afiș; literele majuscule încondeiate după putința caligrafică cu carioca….
Când nu prea ai cu te ocupa, prefaci și bancnotele. Autorul, după putere. N-a fost în stare să ridice „produsele sexuale” propuse la nivel înalt. Nu. A pus o pițipoancă, trecută vizibil de 35 de ani în locul lui Vlaicu și a adăugat după cei 50 lei „ora”. Puțin, băi pișpirică! Mă mir că n-a dotat-o pe Ecaterina Teodoroiu cu balcoane mai acătării, n-a despuiat-o de uniforma militară și n-a îmbrăcat-o-n neglijé. Ia uite că n-am știut că bancnota de 20 de lei a ajuns pe net marfă de contrabandă și este most wanted. Și eu care le-am dat ca fraierul la Penny. Unul pe olx cere 300 de lei, altul 8,5 USD.
Show poetry. Așa s-ar cam traduce româneasca pagină unde nebuni de legat „compun” alăturări de vorbe goale și nătângi. Un… s-a apucat el să povestească despre Păunescu, cât era el de poet, cât de mult și-a dorit să-i cumpere volumul de la acea vreme, cald ca pâinea intermediară, și, cum n-avea bani, cum și-a găsit printre colegi un șparlitor ca să i-l procure. Gând ce-l străbate și azi, după 42 de ani, cu vreun altul care va să răsară, sau chiar a răsărit, și pe care ar dori să-l citească tot din furat. Zice el, „liric”, c-ar muri fericit. Ar putea să o facă și fără să mai creadă despre ceea ce înșiră că ar fi poezie, și fără să mai angajeze vreun hoț de librării, și fără să mai găsească un poet al neamului care să-l lase mut. Uite că pentru scris nu prea ai la îndemână variante populare, în afara analfabetismului, prea puține atribute: disgrafia, dislexia (o căutare atentă trece și scrierea ca deficiență), disortografia. Poate și-un pic de afazie l-ar fi „ajutat” să lase literatura în pace.
Nu m-am sfiit să consider că Zelenski și toți jucătorii politici europeni, dimpreună cu cei americani, sunt vinovați de-a fi măcelărit parte dintre ucraineni și alți nebuni duși cu pluta direct pe câmpul de luptă ca în Counter Strike-ul calculatoarelor. Apar dovezi irefutabile că putea înceta războiul cu un simplu „renunț” sau „hai să facem pace”. Da’ piticu’ fu găgios: „De acum înainte vom lupta până la ultimul ucrainean. Orice se va întâmpla, ne vom lupta!”. Io („poetul” din paragraful anterior se tot lovea, și el, cu el, cu pumnu-n gura limbii române) -i luam gâtul în locul concetățenilor lui. Trăiește, tu, bine mersi, și eu să mor, vezi doamne! Ba, mă!
De când cu virusul pisoilor, i-am spus Corinei: „Femeie, ăștia au dat drumul iar la covid! Adu-ți aminte cum au murit și-n 2019 ăia trei ai lui Miți, cum au pierit cel negru, griuța.”. Ce să vezi. Europa se alimentează iar, de nicio săptămână (la vedere), cu vaccinuri de la Moderna, un contract comun pentru 15 state europene, România nu se află între ele, și două nemembre, Norvegia și Macedonia de Nord. Nu pune semne de întrebare? Mai ales că urmează alegeri prin România, Germania, Franța…. După știrea nemților că de nu iese „cine trebuie” aplică metoda românească, parcă un pic de stare de urgență și necesitate mai duce boala politică pe picioare încă o vreme.
