Brigada diverse – I(v)an… al(t) „(t)andru”
26 ianuarie 2025
Stereotipia omoară caligrafia. De fapt, nu arta scrierii frumoase deranjează atât de tare când încerci să mai afli ceva ieșit din tiparele ultra obișnuitelor urări – ce minune că am scăpat de ele! -, din tonele de mâncăruri expuse, din miile de fețe singuratice cerșetoare de atenție, ci fel de fel de sugestii care doresc să impună…. „… să de vină o modă…” Baiul mare fiind tocmai acesta. Moda vine și se duce. Azi porți o haină, mâine alta, ieri mergeai la magazinul din cartier, poimâine vei cumpăra din hiper marchet. Și de-ar mai ști insul cu sugestia că nu omul lucrează pentru natură. Ea însăși își continuă din an în an același obicei: naște, crește și se leapădă. Așadar. Să plantăm copaci când și unde trebuie, nu toată ziua bună ziua și cam prin toate locurile. Eu l-aș sfătui nu să planteze un copac, ci să-l scoată. Experiența este… unică. Stoarce din trupul uman toată vlaga. N-ar mai zice un cuvânt de o așa apucătură globală. Mi-e c-a vorbit unul care nu a făcut deloc stagiul militar sau care n-a pus vreodată o rădăcină în pământ. Și nu știe „omul” că împăduririle se fac de obicei pe coaste, așa cum prin aprilie 1988 am dat obolul pe dealurile abrupte de la periferiile Clujului, la peste 60 de grade pantă.
Când vor epuiza copiii „fascinația” tablelor inteligente, ce va mai oferi școală? Cu ce vor mai face „lecții mai plăcute”, mai dihai decât actualele? Iar dacă interactivitate înseamnă ca elevul să se trezească vorbind și neîntrebat, și pe lângă subiectul orei de curs, mai bine ne întoarcem la toc cu peniță și călimară, la pedeapsa la colțul clasei cu genunchii pe coji de nucă, la vestita linie peste palmă și la apucatul de perciuni (o parte dintre ele, din partea unor mai curajoși dascăli, încă își mai produc efectele).
Trebuie să iei la mână toate incidentele, mai mici, mai mari, mai știute sau mai ascunse. Ca să nu devină Titanicul subiect nostradamusesc în mintea unora. Cred – nu-mi amintesc bine și nici nu mai cercetez – că nu romanul „Futility” a fost înainte-încarnarea catastrofei, ci o altă navă înainte de apariție a creat precedentul. Curioșii pot trece la fapte.
Într-o fotografie veche și nu prea – percepție proprie – sunt trei personaje notorii. Totuși, doar două dintre ele sunt trecute la „titan” (așa se numea vaporul din romanul mai sus pus ca însemn). Păunescu și Vieru. Al treilea era Ioan Alexandru, pe care mulți l-au uitat, însă nemeritat. Rămâne un poet cu slovă unică în peisajul autohton, o adevărată probă că noi, ăștilalți, suntem și vom rămâne cu totul neînsemnați. La fel de mare, poate și mai și decât perechea declarată exclusiv titanică.
Pentru toți cei din tabăra câștigurilor fabuloase din zero acțiune. Să știe că orice câștig la vedere se impozitează. Mai ales cei de la televizor. Așa că, cei 120.000 de euro, atribuiți unei croitorese devenită star talent la protv, n-au plecat către ea întregi. Ajungând la un maxim de o sută de mii, în România e ca și cum nu i-ai avea. Nu poți cumpăra un apartament mai acătării la București, nu-ți ajung de o mașină de fițe, te plimbi de vreo două ori prin Americi și cam atât. Să mai ai cumva și datorii, și neamuri, și cine știe ce păsărică la cap pentru gânduri neîmplinite, ești mâncat, sunt pierduți pe vecii. Că astea au fost motivele Maria Pantaze (n-am urmărit nicio secundă din „show” de când a devenit găselniță de pisat ochii și urechile concetățenilor), înseamnă că am nimerit-o. Dacă nu….
Erau și afară zăpezi, erau și-n tren. Grație celor ce făceau revizia vagoanelor, datorită sistemului de deschidere-închidere manuală precar a ușilor și ferestrelor, onor călătorilor needucați tehnic, nașilor ce nu-și făceau datoria cu conștiință. Dar, uneori, un geam deschis pe viforul cel mai cumplit, în ciuda întârzierilor – ce dacă erau și 24 de ore diferență?; circulau multe și tot găseai unul să te întoarne acasă -, era mană cerească pentru noi, mai micii navetiști, fâșneți, gimnaști, gata să preluăm înaintea altora măcar câte un loc. Ca să ne îngrămădim unii în alții, să ne hârjonim colegial și până la Râmnic sau la Buzău să nu înghețăm de frig.
