Cotețul cu metafore – Vreme
vreme
de-ar fi să fie iarăși, ce odat` a fost
în vremea când tot rostul avea rost,
și când prezentul nici nu era născut
iar tot ce s-a făcut părea de nefăcut
când răsăritul se lungea până-n apus,
iar Luna răsărea, dar Soarele era sus,
când apele curgeau mereu către izvor
iar lacrima nu cunoștea cuvântul dor
când grâul își dormea somnul în lanuri
visând la miriște și mistice limanuri,
când cumpăna fântânii lumea o-mpărțea
în jumătatea bună și jumătatea rea
când tot ce s-a făcut părea de nefăcut
iar pentru noi, prezentul e deja trecut
în vremea aceea, toate-aveau un rost
ce n-o să fie iarăși cum odat` a fost…
