Căruța cu virgule – Viitorul apocaliptic în România…
Viitorul apocaliptic în România…
– Mă, n-auzi!… Sile!
– Mpf!… Ce-i, Floareo?
– Mă, ai oprit panoaiele alea solarice?
– Ce?!… A, da! Le-am oprit, dormi liniștită!
– Mă! Auzi?…
– Mmm! Ce mai e?
– Mă, da` ai băgat drona aia în garaj? Că, mi-e că vine vreo ploaie de meteoriți și o strică taman acu` când trebe să mergem la mămica!
– Mmm! Măcar de-ar ploua!…
– Ce?! Și să nu mai mergem la mămica?!… Ce ți-ar mai plăceaaa!
– Ei, nu, Floareo! `Ceam și io așa, că ar fi bine să ploaie, să se facă fasolea aia modificată genetic!
– Aaa, lasă, lasă, că știu io! Nu de fasole te doare pă tine!… Da, da!.. Da` poarta ai încuiat-o?
– Îhîm! Încuiat!… Cu comandă vocală!
– Mă, Sile, ești sigur? Că ai mai zis așa și ne-am trezit cu androidu` lu` vecinu` în curte! Doar știi!
– Ei, lasă, Floareo! Că, ce mare pagubă a făcut androidu` ăla? Ți-a săpat florile, ți-a tuns iarba…
– Păi, da, mă! Că, noroc cu fierătania aia, că tu, ditamai ființa umană, parcă ești statuie! Nimic nu miști în casa asta!…
– Ei, hai, hai! Mai mișc câte ceva!… Hă, hă!
– O, daa! Mai miști ochii-n cap când vezi o bere de sinteză! Noroc tot cu androidu`…
– Ce?! Floareo, ce treabă are androidu` lu` vecinu` cu berea mea? Aud?!…
– Nu, Sile! N-are nicio treabă cu berea aia a ta!… Mă, Sile, mă! Mai ții tu minte când eream noi tineri?… Ce frumoși eream! Și ce romantici eream!… Eheei, ce vremuri mai erea atuncișa!
– Mai ales io! Hă, hă!… Floareo, mă lași să dorm? Că mâine am o zi grea și trebe să fiu în formă! Dă-te și tu pe sleep mode ca să-mi fac și io actualizările de soft în liniște!…
– Aoleeu, Sile, Sile! M-a zis mie mămica: ,,Floareo, Floricico, nu-l lua, p-ăsta, mămică! Nu vezi că-i sărac lipit? Are o rablă de dronă care abia mai zboară… nu-l duce cip-ul deloc… n-are și el un exoschelet mai acătării! Ce faci cu el, mămică? Dacă mai faci și niște mini-umanoizi de-ăia care or să fie replică ruptă din el, ce te faci? Ai?!.. Da` io nuuu! ,,Lasă, mămică, că om munci virtual amândoi și ne-om face de toate! Și dronă nouă și casă inteligentă și scut de-ăla antiradiații, ca toată lumea… Și-acuma îmi dau seama ce dreptate avea mama! Dă, mamă, cu biciu-n mine, că n-am ascultat de tine! Nu știu cine-a zis, da`bine-a zis, mă! Să știi!…
– Floareo! Ia vezi! Nu mă face să dezgrop io din arhivele noastre și să-ți descarc vreo două fișiere holografice ca să-ți aduc aminte cine-ai fost și cine ești, da?! Când te-am prins că-ți daunloadai informații din stick-ul colegului meu de birou? A?! Sau când te-am prins coloșa pă centura de asteroizi a lu` Saturn, când făceai cu mâna la toate navetele-cargo?… Io zic să te culci, că e mai bine! Să nu-ți dau iar un factory reset…
– Sile! Mă, Silică, mă!… `Ai, mă, nu fi rău! Tu vezi, mă, ce frumos se vede Luna de-aproape?
– Ei, da! Da` vezi tu stelele alea de colo, în quadrantul SQ-2-AM?
– Unde?.. Aaa, alea? Daaa, ce frumoase e!
– Ei, ce culoare are ele?
– Mă, e galbene… sau albastre… cam așa!
– O să le vezi verzi, dacă nu mă lași să-mi încarc bateriile astea! Hai, dormi!
– Dorm, mă! Dorm! Da` măcar, dă-te și tu pă vibrații, să mă simțesc și io bine!…
