Căruța cu virgule – Întâlnire
– Favorabil să vă fie acest nou început de ciclu solar diurn!
– Ha?
– Voiam să vă transmit un mesaj arhetipal folosit de specia umană în primul stadiu de relaționare.
– Ce zici, mă, Ioane?
– Domnule Gheorghe, am înțelegere față de lipsa ta de comprehensibilitate a acestui limbaj și empatizez cu condiția ta de reprezentant al aceleiași specii din care facem parte…
– Mă, Ioane, ți-e rău? Ai pățit ceva?
– De asemenea, înțeleg că nu toți am fost creați cu aceleași capabilități cognitive și percepții ale lumii înconjurătoare, iar universul unora este restrâns doar la trebuințele esențiale ființei umane, ceea ce face aproape imposibilă și incomprehensibilă o coabitare de lungă durată…
– E rău, așa-i? Nevasta știe?
– Partenera mea îmi conștientizează și monitorizează în permanență necesitățile mele fizice și spirituale, mă însoțește în călătoriile mele transcendentale către cunoașterea de sine și îmi luminează această cale pe care am pornit…
– Mă, Ioane, azi cred că te-a lăsat pe întuneric! Zău!
– Stimată ființă de aceeași specie cu mine, față de care am anumite afinități bazate pe preocupări comune și față de care împărtășesc sentimente care definesc o relație de prietenie bazate pe conexiuni neuronale puternice…
– Mă, Ioane, io sun la 112, să știi! Tu ești lovit rău!
– Starea mea fizică nu reflectă întru totul starea mea interioară, catharsisul meu provocându-mi uneori scintilații de rațiune și revelații ale sensului umanității pe această planetă…
– Mă, chiar că ești de pe altă planetă!… Alo! Alo! 112?… E unu` aicea cu mine care e de pe altă planetă!… Care planetă?… Nu știu,. că n-a zis!… Doamnă, da` mai contează?… Trimiteți… Ce simptome? Nu știu, doamnă! Io am vrut să-i dau bună ziua și el vorbește numa-n figuri de stil și e foarte incomprehensibil… Na, că m-am molipsit și io!… Deci, trimiteți pe cineva? Nu știu… Poliția, Arafat, SMURD-ul… să-l dezcarcereze p-ăsta de frământările în care se zbate cu toată ființa lui de lumină… Ptiu!… Haideți, doamnă, că e grav!… Ioane! Mai ești p-aci, mă? Sunt io, Gheorghe, sufletul tău pereche, mă!… Ptiu! Na, că e mai rău!…
– Stimate suflet pereche, această nouă stare a ta îmi provoacă o stare de beatitudine de la care cred că relațiile noastre pot trece la alt nivel, deoarece cred cu toată ființa că am atins aceeași vibrație, suntem în rezonanță cu noi înșine și unii cu alții, ne integrăm în absolutul infinitului…
– Fi-r-aș al dracu`! Bună ziua am dat, belea mi-am căpătat!
– Acum, te rog să fii în consonanță cu dorințele mele cele mai lăuntrice și să-mi permiți să-mi deplasez trupul fizic în acel loc unde se întâlnesc energiile pământului, cele universale și interioare provocând acea eliberare din…
– Ioane, nu pleca mă! Mai rămâi oleacă, până vine ăștea de la 112! Mă, auzi?…
– Nevoia de reflecție asupra propriei ființe mă îndeamnă să părăsesc acest continuum spațiu-timp și să-mi creez propriul spațiu personal în care să-mi lămuresc dilemele existențiale…
– Pfooai de capu` meu! Ăsta chiar se duce!… Și ăștia, cu urgența lor nu mai vin!… Mă, stai oleacă! Un’ te duci, mă așa de inopinat, circumspect și reflexiv?… Ptiu! Na, că nu mai scap!…
– Mă, Gheo’, mă duceam la budă, da’ acu’ mă duc după dicționar!
