Fărădelegea lui Călin – Cucul civil
A doua secțiune, a treia la acest capitol, cu articol unic.
2611, articolul, este și singular, până la el nu am avut nicio trimitere perfectă, pertinentă și la obiect. Autoritate de părinte și protecție de copil însumate sub Haga anului 1996, 19 octombrie, sub incidența legii 361/2007 (sunt prima dată convins că adăugarea după lege a „numărul”-ului, prescurtat sau nu, este pleonasm; altfel și anului îi trebuia indicativ literal). Cum nouă ne trebuie ceva vreme să digerăm ce altora le ia mai puțin – deși, să aștepți să bată la ușă mileniul trei ca să pui lucruri de bază în ordine, nu este în regulă; de parcă înainte eram cu totul sălbatici și total inumani -, unsprezece ani după Haga și încă 2 luni ca să devină funcțională. Cum toate primesc vede abia după publicarea în monitorul statal oficial: partea I, 895, 28 decembrie 2007.
În premieră o nouă secțiune cu un singur articol: a III-a, Art. 2612. De data aceasta „evaziv”. Tot ce ține de întreținere – fără precizări: nu copil, nu nevastă, nu asumată pentru oricine altcineva, nu obligată – este trimis către „… reglementările dreptului Uniunii Europene.”.
De la oameni la lucruri. Să căutați la ceea ce urmează doar cele ce țin strict de limba română. La îndemână îmi sunt staționarea și oprirea din legislația rutieră, deloc comparabile cu alte două cuvinte mult mai apropiate, cu un nivel de similitudine până la a fi identice. Ca să prindeți ideea, citatul relevă tot: „… sunt situate sau se află…”. Bunurile. Adică pentru drepturi de proprietate, pentru posesie, ori alte forme de deținere se aplică legea locului. Și mintea mi-e scurtă, și memoria (deși minte fără înmagazinare „nu se există”. De aceea nu vă pot da ca identificabile înainte de acest moment „Platformele și alte instalații durabile de exploatare a resurselor submarine…”. Voi verifica ulterior. Până atunci rămân mirat că tocmai acum s-a găsit Codul Civil să le aducă în discuție, defel cu vreo treabă aici, sunt pe undeva toate aceste afaceri strict legate de stat și de platourile lor continentale, nu oricine poate deține asemenea privilegii. Ca să nu rămână nimic nespus, „luc’șoarele” de mai sus primesc indicativul „bunuri imobile”. (Art. 2613)
Surprinderi…. Nefiind juriști, noi, nu vom fi auzit o atare formă ca la Art. 2614: afectațiune. Dispus a fi la ordinele patrimoniului în titulatură. Încă mai cred că adițiile la enunțuri trebuie tratate separat la acordarea substantivelor. Eu aș fi aplicat virgula după „Legea aplicabilă unei mase patrimoniale…”, ca apoi să așez restul nu cu pluralul astfel: „… afectată unei destinații…”. Iar dacă este să luăm la puricat oportunitatea uzului în acest context a lui afectat… ea pică, nu se justifică. Ne depărtându-ne de legislație, cea mai potrivită rămâne a statului cu care „… are cele mai strânse legături.”.
Încă nu știu ce caută obiectele statale între ale civililor particulari. Și la Art. 2615, în Al. 3, sunt agățate fără să fie locul lor aici, obiectele din patrimoniul național cultural. Probabil acesta este motivul pentru care încă ne luptăm pentru multe obiecte ce ne-au aparținut ca popor și au rămas la alții, o legislație unică mondială ar fi rezolvat de mult timp nedreptățile și…. Căci furt se numește și el este principala preocupare a articolului. El și exportul ilegal. Obiectele astfel deposedate pot fi revendicate de proprietar – originar – pe baza legii statului unde au ajuns sau unde se află la momentul revendicării (parcă nu e tot aia). Desigur, nu se putea fără terț, ajuns în posesie fără să aibă vreo bănuială (dar poate fi învinuit, cred, că nu și-a dat suficient interesul pentru a verifica proveniența). Lui o legislație protectoare a statului unde se află obiectul la momentul cererii de repunere în posesie a proprietarului.
Închiderea primei secțiuni din capitolul trei vizează uzucapiunea. Posesia ce produce după o vreme proprietate. Legislație: a statului unde a început posesia; a statului unde a ajuns și unde s-a împlinit termenul minim pentru a putea cere punerea în proprietate. (Art. 2616)
