Brigada diverse – (V)or (p)e (n)aș Borde(a) Bo(t) (b)ei!
24 martie 2024
Da. N-a auzit nimeni un timbru ca la lui, dar nici nu este trebuință de el. „Inconfundabila voce” nu e ce își închipuie ascultătorul de rând. Să se întrebe aceștia „forurile muzicale superioare” de ce idolatrizatul lor nu a ajuns mai departe de sala palatului, un spațiu pentru manifestări artistice uzat precum un cămin cultural unde intră toate țațele și toți lăutarii satului. Nu-mi aduceți argumentul umplerii celor patru mii de scaune în trei rânduri în preajma sărbătorilor. A! Nu este Fuego, nici Hrușcă, însă bănuiți că ar putea fi Bănică. Și doar fiindcă e prea prețios și se dă rar în spectacol.
Deloc rău să descoperi cam unde se situa locativ suflarea populară românească la începutul secolului 19. Totuși de rău augur să aduci din contemporaneitate un medic care a descoperit el cum arătau casele…. Nenicuță! Mai cată surse, bre, și vezi-i-ai pe cei care au sintetizat traiul precar al nației, vezi în câte domenii s-au făcut cercetările și ce au vizat ele. Din varii puncte de vedere și implicații. Doar ca să pui etichetă pe sănătatea indivizilor care trăiau la grămadă în bordeie săpate în pământ? Apropo, întrebații cum stau ca sardelele românii emigrați pentru câștiguri materiale prin străinătate. Că trăiau iarna și cu animalele cele mai firave, că era podeaua din „pământ amestecat cu excremente de animale”…. Domn doctor, e bălegar, tată, ori ți-a sub demnitate să-l pronunți? Iar asta cu „alături de animalele din fermă” m-a dat pe spate. Care fermă, „doctorie”? Înțelegeți de ce fiecare trebuie să se țină doar de meseria lui? Ca să n-o ia pe arătura cuvintelor nepotrivite.
Catastrofa nu vine din admiterea la facultate pe bază de dosar, ci pe conținutul lui. Cine a dat notele acelea exagerate, cine trebuia să supervizeze acest proces – ai un corp profesoral, un director, toți răsfoiesc cataloagele și observă că x are 10 la română și 9 la matematică, deși la orele de geografie n-a știut să lege în propoziție vulcan, tectonic și erupție, deși la orele de fizică n-a știut să transforme kilometri în metri și ora în secunde -, ce nu a verificat părintele, de ce nu a funcționat până și infantila pâră între colegi, nemulțumiții cei mai răsăriți, mai mintoși, că primesc recompense la fel ca proștii clasei. Acolo este problema. A dumneavoastră, stimați profesori universitari? Că vă doriți prea multe cu prea mare indiferență de la un popor ce-a trăit – fie măcar și vorbele doctorului – în bordeie.
De ce nu zâmbeau oamenii de altădată în fotografii? Puneți în ipoteză un mers la schimbarea cărții (nici buletin nu era adecvat; avea, de bine de rău, mai multe pagini) de identitate. Sobrietatea cerută instantaneului (acum vreo trei schimbări: „vă rog să nu vă mișcați”, „să zâmbesc?”, „unde te crezi, domnule?”, am revenit la mina formală și în sine m-am bosumflat), atașată unei ținute de sărbătoare, importanța instantaneului, gradul de expunere, copierea mimicii faciale de la personalități, cerințele fotografului în consens cu cele enumerate. Și nici nu prea aveau de ce să zâmbească. Imediat după îi aștepta aceeași viață incertă, mizeră, banală.
Eu solidar cu hoții care au făcut din apă aur curat? Cât tupeu pe companie! Mă mir că nu le-a retezat-o nimeni până azi și azi, la această cerință de intrare într-o horă a unirii întru sete, a lor de bani mai curând, nu le i-a încă nimeni capul. Consum și eu, dar să dai cinci la sută din salariul lunar doar ca să fii mai curat, fiindcă apă de la robinet nu mai bea nimeni și nici mâncare nu mai gătește cu ea, e nu strigător la cer, ci escrocherie legalizată!
