Brigada diverse – I(a) (Ț)one 1(0)
22 februarie, 3 martie 2024
Va să mai fie o zi dintre cele cu oaspeți. Făcurăm 9 ani de existență. De Ziarul de Râmnic.
Numai americanii pot face din țânțar armăsar și din animale salvatoare de…. Hai să nu amestecăm capra cu varza și repunerea pe picioare a unei femei cu salvarea unui oraș. Da, roman, da, o fi și valoros, dar nu văd unde atâta celebritate în lume. Că a găsit un industriaș din lumea cărților care s-o promoveze, că funcționează acest mecanism al prostiei care încă găsește indivizi buni să preaslăvească pe alții și nu pe ei, că s-a mai făcut vâlvă pe ici și colo, nu transformă evenimentele acestea în preocuparea totală a omenirii. Pisoi abandonat, fostă soție c-un alcoolic la ușă, în pragul unei boli necruțătoare, falimentară, câți nu sunt în lumea asta și nu beneficiază de un cât de mic sprijin, darămite de celebritate? Dewey.
Noi căutăm, astăzi, fericirea elevului la examen. Pentru acest deziderat mai scornesc unii antrenamente. „Pregătirea necesară” întâmplându-se dincolo de cadrul școlar totdeauna. Atunci la ce mai este bună școala? Doar ca să creeze premisele unui câștig suplimentar pentru profesori? Fiindcă oricâte variante face elevul la meditație, la examen pică altceva. Asemănător, dar nu identic, cu întorsăturile aferente încurcării examinatului. Cât despre fericire…. Trece repede. Vin examenele de la facultate. Altă bătaie de cap.
Unde o fi frumusețea și impresionantul într-o platbandă căreia i s-a atașat perpendicular un φ de 10 striat, e greu de spus. Fierul nu este măcar curățat de rugină, iar fasonarea necum a fi perfectă. Văd o haină agățată de unul dintre cele patru „cuie”. Proprietarul o fi observat că s-a murdărit gulerul pe interior?
Îl stimez și îl apreciez. Însă și el și alții care au crezut că pot fenta timpul și îmbătrânirea (pe care Sting nu încearcă să o ascundă) cu varii metode, s-au trezit într-o bună zi cu pielea laxă și venele de pe gât și membre îngroșate și foarte vizibile. Deh, toți vom păți la fel.
Contează cum o spui, ce cuvânt aloci. Ar părea o catastrofă cosmică (deși ele sunt cu miliardele pe secundă) unele schimbări. Știre alarmistă în titlu. Că vor dispărea inelele saturniene în următoarele 18 luni. Gândi-vom, astfel, că treptat în următorul an și jumătate centura de praf și gheață se va împrăștia – nimic nu dispare cu adevărat în univers – și cine știe unde-și va găsi sălaș. Poate pe Terra? Dar nu se va întâmpla absolut nimic în viitorul apropiat, resturile de materie sunt ținute bine gravitațional de planeta gigant. Doar că i-a venit cheful să se sucească și privirea noastră plană către el să nu mai zărească inelele. Sau poate nu Saturn s-a repoziționat pe axa proprie, poate chiar noi ne-am înclinat, după cum alte voci „savante” tot glăsuiește zvon de prăpăd.
Măi frăție! Vomit. Am mai întâlnit o dată aprecierile „fermecătoare”, „superbă” puse pe seama odraslei Prodancei, dar nu pot înghiți nici antonimele în dreptu-i. Și nu cred că mi s-a deformat privirea. Fiindcă nu mă pot hotărî să-i spun femeie sau bărbat. Trăsăturile sunt evident cioplite matern din mai mult material bărbătesc. E și urâtă, și maloaică, și….
Crede lumea că tehnologiile sunt mai dihai la alții. Că Iphone-ul e mai șmecher ca oricare altul de pe piață. De aceea se îmbată cu cea mai rece apă de la chiuvetă. Unul ofuscat, devenit important probabil, crezând că un astfel de subiect, mărunt ca obiectele despre care țese o „poveste”, trebuie să țină „prima” pagină de ziar a hotnews-ului. Da’ supărat rău. Că locomondo-ul nu i-a pus și ștecher. Adicălea – cred – încărcătorul, românizat „ciargăr”. Și-și mai vărsă oful pe sistemul de plată pentru aplicații. Cum credeai mătăluță că merge treaba prin occidenturi și americi, că treci strada fără să dai parale, bre? Ori e România, unde toți ne însușim munca altora cât ai zice pește?
