Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie…

 

De câteva săptămâni s-a produs o isterie națională (că așa funcționează presa și societatea noastră, din isterie în isterie) în legătură cu criza refugiaților. Am tot urmărit presa, neaoșă dar și străină. Am luat notă de reacțiile diferitelor state pe teritoriul cărora au trecut refugiații. Am văzut ceea ce s-a întâmplat în Macedonia, în Grecia, Ungaria și Germania. Am un deosebit respect pentru reacția autorităților și populației din Germania.

Deși în România nu s-a întâmplat nimic, românii au o reacție isterică la adresa refugiaților. Nu vor să îi primească, pentru că sirienii sunt toți jhadiști. Asta îmi aduce aminte de o altă generalizare, auzită de români prin Occident – românii sunt toți hoți. Prea repede ați uitat cum e să fii tratat ca un cetățean de mâna a doua, ca o ființă umană de mâna a doua, prea repede ați uitat cum e să fii doar o cifră în niște statistici generalizatoare. Și dacă europenii nu v-ar fi primit la muncă pe voi, pe soții voștri, pe copiii sau părinții voștri? România a dat Europei peste trei milioane de imigranți. Cu toate astea, românii sunt cei mai vocali împotriva refugiaților sirieni. Această reacție nu o pot înțelege.

Am ascultat motivele vehiculate pe net. Sunt doar niște generalizări, drobul de sare modern care bântuie acest popor. Sunt teroriști printre ei – de acord. Sunt teroriști printre ei, strategii ISIS ar fi fost idioți să nu fructifice această ocazie de a infiltra agenți în inima Europei. Dar este treaba serviciilor de securitate să îi identifice și să îi anihileze. Nu e treaba noastră. Spun noastră, deși eu nu vă împărtășesc ura voastră împotriva refugiaților. Sunt refugiați musulmani –  iarăși de acord. Dar ce?! Dacă sunt musulmani sunt ființe de calitatea a doua?! Au dreptul la viață la fel ca mine și ca tine. Nu e vina lor că s-au născut într-o religie musulmană, nu e vina lor că în țara de baștină e război, sunt executați oameni, s-a instituit un regim al distrugerii. Ba, dacă m-aș gândi un pic, e chiar vina statelor care au forțat primăvara arabă, fără să aibă o soluție pentru ce va urma. Astfel, s-a creat un vid de putere pe care l-au ocupat rapid fundamentaliștii Statului Islamic.

Înainte însă de a urla Nu vrem refugiați arabi aș dori să facem un exercițiu de imaginație. Haideți să ne imaginăm că, în toată gloata aia plină de refugiați musulmani teroriști, ați fi voi, cu copiii voștri în brațe, căutând un loc sigur să vi-i creșteți. Și bateți la ușa Europei emancipate și umaniste. Ce alegeți – să vi se trântească ușa în nas sau să fiți primiți cu copiii voștri într-o țară civilizată?

Știu că vi s-a cultivat o oarecare aversiune împotriva celorlalte religii, dar treceți peste asta și sprijiniți-i pe sărmanii aceia care fug de moarte, chiar dacă sunt refugiați musulmani. Înainte de toate, sunt ființe umane care merită un minim respect, așa cum fiecare ființă umană de pe acest Pământ merită respect, indiferent de religie, etnie, sex, orientare sexuală sau culoare a pielii. Eu zic să le răspundem cu bunăvoință acestor amărâți ai sorții, să le oferim un adăpost și o șansă la educație. Nu înțeleg această reacție xenofobă a românilor, această lipsă de empatie. Oare să ajung să exclam și eu ca Diogene – „Caut un om!”?!

Și vă mai spun ceva!

Cum ar fi ca leacul pentru cancer să fie ascuns în creierul unui Aylan, căruia umanitatea îi refuză dreptul la viață?!

Sursă foto: Facebook