CulturăOra de muzică

Ora de muzică 60

image

Predilecția pentru căutările singulare, multitudinea de încercări de acasă aveau să încheie încă o eră: The Police.
Sting avea planuri mari. Să ia taurul de coarne și să-l înfrângă în coridă. Să primească flori și aplauze singur în arenă. Primele încercări ca solist debutează în 1981 la invitația producătorului Martin Lewis. Cântă toate cele patru seri versiuni ale lui Roxanne și Message in a Bottle singur, dar și într-o formulă denumită The Secret Police un aranjament propriu al piesei lui Bob Dylan I Shall Be Released alături de Clapton, Collins, Geldof, Jeff Beck și Midge Ure sub egida Amnesty International și în beneficiul The Secret Policeman’s Other Ball. Mai târziu, acest proiect condus de Sting își va muta acțiunile în plan poiltic și social, mesajul lor fiind răspândit de memorabilele concerte simultan ținute în Anglia și Statele Unite sub numele Live Aid din 13 iulie 1985. Anterior, în 1982 Sting produce primul single, o reinterpretare a piesei Spread a Little Happiness din filmul Brimstone and Treacle.
Primul album vine însă abia în 1985 după ce Police era neoficial desființată. Numele: The Dream of the Blue Turtles. De aici încolo Sting ia și el calea colaborărilor numeroase ca și Toto, la ușa studioului și în concerte aliniindu-se numeroși muzicieni. Noile lui standarde includ muzicieni specializați în vechiul gen muzical cu care debutase în cluburile londoneze: jazz. Ca instrumentiști îi găsim pe album pe Omar Hakim la tobe, Darryl Jones la bas, Kenny Kirkland la claviaturi, Branford Marsalis cu saxofonul sopran, tenor și execuții la diferite instrumente de percuție, dar și pe Eddy Grant, personalitate muzicală de excepție, și amintesc aici două hituri ale lui, I don’t wanna dance și Gimme hope Jo’anna, în postura de percuționist de congas, Frank Opolko la trombone doar pentru piesa a doua de pe disc și
Robert Ashworth executând părți de chitară. Vocile adiționale adună nu mai puțin de 13 inși. Își aduc contribuția așadar Dollette McDonald și Janice Pendarvis, cele două cântărețe de culoare care se regăsesc în videoclipul primei piese de pe albumului și ca personal vocal de adiție Pete Smith, Danny Quatrochi dar și cu părți instrumentale de Synclavier, Elliot Jones,
Jane Alexander, Vic Garbarini, Rosemary Purt, Stephanie Crewdson, trei membri ai familiei Sumner, Joe, Kate și Michael, Pamela Quinlan și The Nannies Chorus.
Albumul conține zece piese, câte cinci pe fiecare parte de vinil. Debutează cu hitul cel mare, locul 3 în US Hot 100 și 26 în UK Singles ChartIf, You Love Somebody, Set Them Free, Love is the Seventh Wave, locul 17 în US Hot 100 și 41 în UK S. Chart, Russians, o prelucrare după o temă a lui Prokofiev, Lieutenant Kijé, care se clasează în aceleași topuri amintite pe locul 16 în State și locul 12 în Anglia. Ultimele două piese de pe album obțin și ele titlul de single dar și locuri meritorii în topuri: Fortrees Around Your Heart poziția a 8-a în US și 49 în opțiunile englezilor. Toate aceste locuri sunt obținute în 85. În 86, Moon of the Bourbon Street onține locul 44 în UK Singles Chart. Celelalte piese sunt: Children’s Crusade, Shadows in the Rain, We Work the Black Seam, Consider Me Gone și The Dream of the Blue Turtles, piesa care dă titlul albumului. Cel puțin povestea acestei piese are la bază, după cum o spune și numele, un vis pe care l-a avut Sting în prima noapte petrecută în Barbados. Se făcea că era în grădina din spatele casei din Hampstead unde stătea sub un liliac și admira gazonul bine îngrijit și tufele de trandafiri roșii când într-unul dintre ziduri se produce o explozie. Din aceea gaură se ivește un cap enorm de broască țestoasă, albastru, urmat de alte cinci, șase, cu un aer destul de înspăimântător, dar care nu i-au făcut nici un rău, în schimb s-au pus cu ghearele să distrugă gazonul, să rupă tufele de trandafiri și să escaveze liliacul. S-a trezit la auzul notelor lui Branford care executa la etajul casei note rapide și sălbatice pe saxofon care s-au lăsat întrerupte doar de râsul inconfundabil al acestuia.
Povești cum doar muzicienii și scriitorii mai pot născoci în inconștiența somnului. Fantezii.

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share