Cenaclul Alexandru Sihleanu – 27 August 2022
LIMBA UNUI POPOR ESTE IDENTITARĂ
Sâmbătă, 27 august, ziua Sf. Cuv. Pimen cel Mare; Sf. Mc. Fanurie; Sf. Ier. Osie, ep. Cordobei, ședința Cenaclului literar-artistic Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat, cu momentul in memoriam Matincă Costea.
(Benny Adegbuyi s-a comportat lamentabil în meciul revanșă cu Ben Saddik)
Lângă ring mă trec fiorii/ Cum se bat ăia ca chiorii./ Cred că p-ăla ce-ncasa/ Îl bătea și soacra-sa! (Unui deputat) Se prezintă la ședință./ Nu lipsește niciodată./ Când adoarme, din conștiință,/ Ține mâna ridicată! (Unui meloman) Domnul meloman iubește/ Instrumentele orbește./ Numai soțioarei Cuța/ Îi mai strică muzicuța! (autor Nicu Alecu, Murgești, lectură Dumitru Hangu) (Masă de actualitate) Vor românii masa caldă,/ Ei la tavă… „nu împinge”,/ Dar guvernul tot o scaldă,/ Arșiță și masa-i… frige. (Sonatele) I-a plăcut mult tare prima,/ Și-i surâse chiar ideea,/ Dar acum, cu toată stima/ Ascultă, sonata-treia! (Calul troian) doamna Udrea dând din coate/ Și-a dorit un cal bălan,/ Însă-n viață, din păcate,/ Nimeri calul… „Traian”. (Dumitru Hangu)
„(Curaj doamnelor) Nu vă lăsați doamnelor/ Să fiți mereu la mâna lor./ Mă refer la epigrame,/ Nu la grelele lor palme. (În mini slip pe stradă) Te plimbi goală fără scuză,/ Ne arată tot ce ai./ Chiar de ți-ai pune și-o frunză/ Tot nu o să ajungi în Rai.” (Safta Leaută, prin telefon de la Năvodari, cu drag)
A urmat lectorul de serviciu dl Mihai Doina cu eseul SĂRMANA LIMBĂ ROMÂNĂ. Vă ofer lectura: „Înainte de a începe să prezint eseul pregătit pentru azi, vă ofer o surpriză: în 27 august, adică astăzi, dar în anul 1934, s-a născut în com. Albești, jud. Ialomița, cel care s-a numit Matincă Costea. Dumnezeu să-l odihnească! Doresc să încep eseul dedicat sărbătorii „ZIUA LIMBII ROMÂNE” cu o expresie frumoasă, introdusă în circuitul vorbirii noastre de dna prof. Floarea Stănescu: „FRUMOASA DOAMNĂ-LIMBA ROMÂNĂ”.
Comoară de mare preț, lăsată de străbuni în sipetul sufletului românesc, LIMBA ne definește ca popor, alături de muzica populară, de portul popular, de dansul popular, de credința, datinile și obiceiurile noastre, de istoria noastră, de felul nostru de a înțelege viața cu toate aspectele ei. Patria este formată în primul rând din aceste valori… și apoi din valorile materiale, precum teritoriul, relieful, bogățiile solului și subsolului, monumentele și toate celelalte.
Limba este cea dintâi pecete a apartenenței unui om la un popor, pe care mama o pune în sufletul copilului său, când îl învață primele cuvinte din acea limbă. Cu această pecete el va străbate prin viață, prin lume, își va însuși pe-încetul toate comorile neamului și le va așeza în leagănul LIMBII. Prin LIMBĂ își va recunoaște semenii, conaționalii oriunde pe Terra, se va simți solidar cu ei, frate de sânge, de grai și de neam.
Limba română s-a plămădit odată cu poporul, a crescut cu el de-a lungul mileniilor, a trăit cu el bucuriile și necazurile. Fiecare cuvânt a acestei LIMBI reprezintă un act de creație, de gândire și simțire al unora sau altora, pe care le-au împărțit apoi celorlalți, devenind un bun public, al tuturor și a fost folosit ca să se facă legătura între oameni, să comunice un gând, o faptă, o trăire. Fiecare construcție gramaticală a fost un act de creație îndelung chibzuit, care a reflectat modul de gândire, de simțire și de înțelegere a vieții de către popor. Cuvintele (în special) și LIMBA (în general) s-au sfințit prin vreme, trecând prin filiera atâtor suflete care le-au folosit. Ea, LIMBA ROMÂNĂ, s-a hrănit din sufletul poporului și a crescut mereu, cu fiecare cuvânt, cu fiecare cântec, poveste, proverb, cu fiecare bucurie ori durere, cu fiecare iubire și dor. (…)
Azi suntem invadați de tot felul de cuvinte venite din diferite limbi. Vocabularul limbii noastre s-a împestrițat. Este greu de crezut că toți cei care folosesc cuvinte străine le și înțeleg. A devenit celebru cazul prezentat într-o schiță a lui I. L. Caragiale, când de la guvern , prefectul unui județ primește o telegramă în care i se cerea să raporteze câți analfabeți sunt în județul pe care îl conduce. Necunoscând cuvântul „analfabet” și considerând că este vorba de vreun oponent al partidului de guvernământ, prefectul a răspuns prompt: „singurul analfabet din județul nostru este inspectorul școlar!” Închei cu un moment liric. STEAUA LIMBII ROMÂNE, autoare Maria Hancu, Chișinău, prof. la Liceul „Dante Alighieri”: Nu cunosc nicio stea/ Să nu aibă apus -/ STEAUA LIMBII ROMÂNE/ A căzut pe cer, sus.// Ea și azi luminează,/ Că-i din lacrimi fierbinți/ Și sunt plânse amar,/ Din părinți în părinți.// Și, în murmurul ei,/ A-ncăput neamul meu,/ …Într-o lacrimă mare/ Plânsă de Dumnezeu.// Cât credința ni-i scut/ De loviri mult păgâne -/ De pe cer ne veghează/ STEAUA LIMBII ROMÂNE”.
Apreciez efortul depus de dl Mihai Doina în realizarea acestui eseu aniversar și îi felicit cu această ocazie, dar întotdeauna există un dar, vorba lui Mircea V. Homescu (Dumnezeu să-l odihnească!). La capitolul tipărituri în limba română poate fi citat diaconul Coresi, cu puțin timp înainte de inițiativa lui Șerban Cantacuzino. Îl așteptăm mai des la cenaclu și cu alte materiale. Multă sănătate și putere de muncă!
Cu permisiunea dvs. voi puncta și eu această „Sărbătoare a Limbii Române”: „(LIMBA ROMÂNĂ, DULCEA LIMBĂ A UNIRII), Motto: „Multe e dulce şi frumoasă!/ Limba ce-o vorbim!/ Altă limbă-armonioasă!/ Ca ea nu găsim”.// Saltă inima-n plăcere,/ Când o ascultăm,/ Şi pe buze-aduce miere,/ Când o cuvântăm.// Românaşul o iubeşte/ Ca sufletul său,/ Vorbiţi, scrieţi româneşte,/ Pentru Dumnezeu! (Gheorghe Sion – „Limba românească”)
Limba română „dulce şi frumoasă” „ca un fagure de miere” cum o caracteriza M. Eminescu în poezia „Epigonii”, limba „veche şi-nţeleaptă”(Mihai Eminescu –Scrisoarea II), „limba vechilor cazanii” („Limba noastră” – Alexe Mateevici) a fost şi va fi un factor de coeziune, de unire permanentă între românii de pretutindeni, un suport deosebit pentru spiritualitatea românească, în care a înflorit cultura română, prin opere ce au ajuns în universalitate.
Mihai Eminescu, creatorul „limbii poetice româneşti” a scris despre limba română: „Limba este însăşi floarea sufletului etnic al românimii”.
Cei cu „inima română” sunt cu adevărat uniţi în „cuget şi simţiri”, căci există un anumit fel de a gândi şi de a simţi româneşte, imprimat de factura psihică a unui popor străvechi ca al nostru, poporul român, blând şi înţelept, greu încercat de-a lungul istoriei sale atât de zbuciumate.
Visul unirii tuturor românilor a fost şi va fi cel mai frumos vis al unui neam ce doreşte să trăiască liniştit în spaţiul său străvechi, de la „Nistru pân’ la Tisa” (M. Eminescu – „Doina”) de la „marea cea mare la Atlantic”(N. Iorga – „Istoria Românilor”). (…)
Limba română, limbă cu multiple posibilităţi de a reflecta realitatea, de a reda noţiuni, idei, sentimente, subtilităţi ale gândirii este ea însăşi o operă de artă, prin muzicalitatea, fonetica şi topica sa, iar noi avem obligaţia de a o respecta, dezvolta şi valorifica în comunicarea scrisă şi orală, precum şi în opere literare ce o pot înscrie în contextul lingvistic internaţional, în patrimoniul cultural al umanităţii.
LA MULŢI ANI DE ZIUA LIMBII ROMANE! Și o poezie proprie: (Odă limbii române) Motto: „A vorbi despre limba română este ca o duminică. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se numeşte, de aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăşte, de aceea, pentru mine, viaţa se trăieşte. Patria mea este limba română”(Nichita Stănescu – Citatepedia. ro).
Limba este focul veghetor al Patriei, suflarea ei caldă, sănătatea ei liber ziditoare de frumos. Limba este frumuseţea activă a patriei.(Grigore Vieru – Citatepedia. ro).
Limba română, prin armonia, frumuseţea şi muzicalitatea ei este o adevărată operă de artă. (Ecaterina Chifu)
Limba, flacăra gândirii,/ Limba ce ne-au dat străbunii –/ Dulcea limbă românească/ A înflorit în ţara noastră.// Limba veche-a „Mioriţei”,/ Limba dreaptă, limba crucii,/ Limba ce ne-au dat strămoşii/ Este graiul libertăţii.// Limba-i dorul amintirii,/ Limba-i fiorul simţirii,/ Limba-i freamăt, legământ,/ Pe al nostru drag pământ.// Alinare-n rugăciune,/ Limba noastră-i o minune,/ Ea ne leagă, ea ne-adună,
În Sfânta Patrie Română./ Limba dusă-n străinătate/ De fiii ţării, fii de departe,/ Este limba înţeleaptă,/ Scrisă cu slovă aleasă.// Ea este poarta sufletului,/ Sufletul Românului,/ Ea e imn de închinare,/ Dintr-o zare-n altă zare.// Limba-i vers de Eminescu,/ Limba-i cântec de Enescu,/ Limba-i zicere-n poveste,/ Limba-i bocet ce jeleşte.// Limba-n glasuri de copii/ E-un cânt dulce, feerii/ Ce se cern din infinit,/ Peste plaiul mult iubit.// Limba dragă, românească/ Toţi trebuie s-o iubească,/ Nimeni să nu ponegrească/ Limba noastră strămoşească!/ Limba noastră-i armonie,/ Limba-i dulce poezie,/ Limba veche, românească/ În inimi să înflorească!” (Ecaterina Chifu)
Dedic Zilei Limbii Române o poezie de Grigore Vieru, Limba română (Anei și lui Alexandru Bantoș) Din cauza durerii/ Firescul dor al limbii/ Îl preamăresc și-l cânt./ Și din aceeași pricină/ Puterii Tale, Doamne,/ Mă închin./ În fiecare zi,/ În chiar lumina dimineții,/ Se-arată steaua/ Suferinței mele/ Pe care numai/ Ochii mamei o zăresc/ Încoronați cu lacrimi. (Nicolae Constantinescu)
„Este lăudabil gestul de a face un eseu despre limba română. Am făcut un elogiu limbii române prin eseul prezentat: „Limba română, dulcea limbă a unirii” și poezia „Odă limbii române”. Dl Doina a fost foarte critic la aspectele actuale ale limbii române, deformată gramatical și lexical, urâțită de folosirea englezismelor, a unor termeni de argou și de jargon. Și-a exprimat nemulțumirea față de lucrătorii din mass-media care nu au un respect pentru limba română, mulți fiind agramați. Îi sugerez să dezvolte eseul cu ideea beției de cuvinte, căci în mass-media mulți vorbesc mult și nu spun nimic. În finalul eseului ar trebui să recomande o bibliografie adecvată vârstei școlare, deoarece profesorii cad într-o greșeală enormă și recomandă copiilor cărțile autorilor străini. Îl felicit pentru strădanie și îi urez succes în continuare!” (Ecaterina Chifu)
„Materialele prezentate astăzi abordează o temă cu specific identitar. Afirm acest lucru deoarece limba este unul dintre elementele de bază ce definesc identitatea unui popor. S-a afirmat faptul Biblia de la București din anul 1688 ar fi citez: „prima tipăritură în limba română”. Informație eronată, deoarece primele tipărituri sunt cu cel puțin un secol mai vechi. Primul text tipărit în limba română este Catehismul luteran de la Sibiu din 1544, urmând apoi tipăriturile lui Coresi și anume: Tetraevanghelul, Psaltirea și Liturghierul, toate datând din perioada 1561-1570. Făcând abstracție de această „omisiune”, materialul este bine structurat în trei părți, prezentând gravele probleme privind modul în care limba noastră este percepută în societatea actuală: utilizarea excesivă a cuvintelor de origine anglo-saxonă ignorarea sau uitarea „intenționată” a unor cuvinte autohtone, promovarea în mass-media a unor personaje agramate etc. Efortul dlui Doina este lăudabil, dar riscă să fie „glasul celui ce strigă în pustie”. (Cristi Rusin)
„Dl Doina a adus astăzi un omagiu limbii române făcând elogiul înaintașilor care au contribuit de-a lungul vremii la înfrumusețarea limbii. Un punct de vedere particular al lectorului de astăzi este necesitatea de a fi atenți la procedeul de îmbogățire a limbii cu termeni străini. D-lui dorește o „limpezire” a limbii prin folosirea mai multor cuvinte din limba română, din fondul principal de cuvinte. De-a lungul veacurilor limba noastră s-a îmbogățit și cu termeni din alte limbi potrivite perioadelor istorice traversate. Astfel sunt prezentate în limba noastră cuvinte de origine greacă, turcă, slavă, germană, franceză și mai nou cuvinte de origine engleză. Deformarea în parte a cuvintelor străine introduse în limbă fac un mare deserviciu vorbitorilor, întrucât nu au fost corect însușite. Rigurozitatea cu care materialul a fost întocmit ne prezintă un stil clar al limbii folosite. Lectorul de azi are proprietatea cuvintelor. Îi doresc succes. Despre sacralitatea limbii române ne-a vorbit astăzi și dna prof. Ecaterina Chifu prezentând cea mai frumoasă formă de iubire a limbii române prin versurile citite, mai ales din creația proprie. Felicitări și la mulți ani!” (Georgeta Iuga)
„Referitor la dna prof Chifu, modul cum a recitat eseul prezentat și dicția mi-au foarte mult. Materialul dlui Doina a criticat neologismele de limbă engleză introduse în limba română incorect folosite. Îi apreciez efortul.” (Floarea Frățilă)
„Îl felicit pe dl Doina pentru faptul că fost pregătit să ne prezinte un material atât de amplu despre limba noastră, limba română. Eu asociez limba română cu Eminescu, Creangă, Păunescu. O altă personalitate cu bust la Râmnicu Sărat, Grigore Vieru a luptat pentru păstrarea și promovarea limbii române.” (Dumitru Bardaș)
„Limba română este limba dorurilor noastre. Îl felicit pe dl Doina pentru munca depusă! (Valeria Popa)
„Îmi place materialul dlui Doina pentru inițiativa sa în legătură cu vorbirea corectă a limbii române. Deoarece mulți își bat joc de limba română înlocuind cuvintele limbii noastre sfinte din vocabular prin cuvinte ori argouri din alte limbi. Îl felicit. Este necesară o astfel de inițiativă, pentru limba ce reprezintă România și poporul român. Am pregătit și o poezie: (Limba română) Limba noastră-i ca o floare,/ Ca un soare ce răsare!/ Este al nostru drag cuvânt/ Ca un stindard pe pământ.// Nu mai este respectat/ Graiul nostru cel curat./ Când vorbește „românește”/ Mass-media îl oropsește.// Să ne iubim veșnic glia/ Țara noastră România,/ Portul sfânt, ba chiar și graiul/ Este la noi precum Raiul./ Glasul dulce românesc/ Cu sfințenie îl cinstesc!” (Nicolae Constantinescu)
Sâmbătă, 03 septembrie, ora 10:00, la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu”, va avea loc festivitatea de decernare a premiilor la FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ „TITEL CONSTANTINESCU”. Vă așteptăm cu drag!
