Cenaclul Alexandru Sihleanu – 14 Mai 2022
ECHILIBRUL DINTRE MATERIALISM ȘI CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU
Sâmbătă, 14 mai, ziua Sf. Mc. Isidor; Sf. Sfințit Mc. Terapont, ep. Ciprului, ședința Cenaclului literar-artistic Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat cu momentul in memoriam Matincă Costea.
„(Patriotism local) Eu beau puțin, atât cât pot,/ Sunt respectat, mă urc pe scene,/ Am fost și sunt un patriot,/ Beau numai vinuri… râmnicene. (Geopolitica) Guvernanții nu știu bine,/ Sigur lor nu li s-a spus!/ Noi fiind un „stat în sine”,/ Răsăritul… îi apus. (Sonatele) I-a plăcut mult tare prima/ Și-i surâse chiar ideea./ L-am văzut un an acuma,/ Înjura… sonata treia!” (Dumitru Hangu)
(Risc) Sătul de-atâta tracasare/ De când la Optimed mă plimb,/ Mă risc și eu, cu-o întrebare:/ N-aveți cumva și ochi de schimb? (Exemplu) Oftalmologu-i doctor mare,/ Nu e cum sunt colegii săi/ Ce-ți răscolesc prin buzunare…/ Privește doar în ochii tăi. (Examinare) Ea lung în ochii mei privește/ Și exultam: Of, e topită!/ Dar o aud când îmi vorbește:/ — Nimica grav, conjunctivită. (Laurențiu Turcu, prin internet)
Lectorul de serviciu planificat, Costel Fieraru, din motive de sănătate nu a putut fi prezent. Mulțumim dlui Cristi Rusin care a salvat ședința cu eseul „Noi nu suntem din această lume”. Vă ofer lectura: „Noi nu suntem din această lume este o propoziție pe care o găsim ca aforism, sub numeroase forme, în mai toate limbile și culturile lumii. Ea este un avertisment cu privire la principala problemă a omenirii: atașamentul față de materialism. Cu siguranță, vă întrebați cum am identificat această realitate drept principala problemă a umanității? Foarte simplu. Orice conflict, orice criză, orice disensiune, orice ceartă, orice neplăcere este generată de cauze materiale (resurse, putere, interese, relații, bani etc). Totuși, nu vă imaginați că sunt primul care afirmă acest lucru (nici ultimul), căci am ajuns la această concluzie în urma unei consistente bibliografii studiate în mai mulți ani.
Majoritatea învățaților, filosofilor, teologilor, gânditorilor și oamenilor iluștri din trecut, fie ei din Antichitate, Evul Mediu sau Epoca Modernă; fie ei dintre egipteni, greci, romani, indieni, arabi, turci, chinezi, japonezi, italieni, germani, francezi sau britanici; fie ei păgâni, evrei, creștini, musulmani, hinduși, budiști sau taoiști; indiferent de timpuri, nație, etnie, culoarea pielii sau credință, toți au ajuns la o concluzie unică: viața noastră din lumea aceasta materială este efemeră, trecătoare.
„Noi nu suntem din această lume” s-ar putea explica în felul următor: noi, oamenii, nu murim toți odată, nici nu ne naștem toți în același timp. Fiecare dintre noi se naște singur și moare singur la un moment dat. Lumea aceasta cu pământul, cerul animalele, plantele și tot ceea ce ne înconjoară era aici înainte ca noi să ne naștem și va fi aici și după ce vom muri. Noi nu am venit cu lumea și nu plecăm cu ea. Asta înseamnă că nu aparținem acestei lumi, ci suntem doar niște călători. Ideea aceasta o regăsim, după cum am afirmat, în toate filosofiile și religiile lumii. Este adevărat însă, există abordări diferite cu privire la modul în care să petrecem această perioadă de timp pe pământ. Marile religii (creștinismul, islamul, hinduismul și budismul) și scrierile lor sacre, între care Biblia, Coranul, Bhagavad Gita și Dhammapada spun că ar trebui să nu fim atașați de plăcerile acestei lumi și să investim în mântuirea noastră prin credință și fapte bune. Filosofiile hedoniste antice și moderne afirmă însă că viața este scurtă și trebuie trăită la maximum prin plăceri și bucurii. În orice caz, chiar dacă cele două teorii par contradictorii, în esență, mesajul este același: suntem trecători și vom muri.
Dacă omenirea a ajuns vreodată la un consens, acesta este și de aici rezultă trei idei:
1. Nu suntem veșnici; nu trăim permanent;
2. Suntem doar vizitatori, călători sau musafiri ai acestei lumi, asemenea celor care au fost înainte de noi și care vor mai veni.
3. Tot ceea ce strângem și construim nu va putea să ne scape de moarte și nu vom mai beneficia de nimic din această lume după moarte.
Înțelegând aceste adevăruri, este ilogic să luptăm împotriva morții. Omul a încercat mereu să găsească în trecut un leac al nemuririi, dar acest lucru este imposibil. Lupta împotriva morții nu este decât o luptă tip Don Quijote cu morile de vânt. O luptă iluzorie, nebunească, fără izbândă. Nu ne putem ascunde de moarte. Nu putem fugi de ea. Indiferent de credința sau filosofia de viață pe care o adoptăm nu putem învinge moartea. În creștinism, nici măcar Hristos nu a putut evita sau ocoli moartea. Prin urmare, moartea este un pas necesar, de netrecut pentru fiecare ființă umană și nu numai, căci și plantele, și animalele mor. Trebuie să ne împăcăm cu această idee.
În final, un gazel despre moarte compus de mine: (Moartea) Despre ea mi-am amintit,/ Musafirul nepoftit.// Cea care sosește atunci,/ Chiar de n-oi fi pregătit.// N-ai cum s-o întorci din drum,/ Doar dacă ai fi smintit.// Nu poți, nu ai cum,/ Asta îți este vestit.// Niciodată nu poți fugi,/ Oriunde vei sta pitit.// Orice om trebuie să moară,/ E un adevăr rostit.// Pentru tânăr sau bătrân,/ Moartea are un apetit.// Sună trist, e adevărat,/ Dar nu fi neliniștit.// Moartea nu e un final,/ Moartea nu-i de neclintit.// Va veni cândva și Ziua,/ Ziua spre care-am țintit,// Ziua Învierii noastre,/ Căci asta ne e sortit!// Doamne, când îți sunt supus,/ Mor cu gândul liniștit!”
Dl Cristi Rusin, lectorul de astăzi, după cum mărturisește „în urma unei consistente bibliografii studiate în mai mulți ani”, caută să dea răspunsuri la unele întrebări, la unele aforisme care au marcat lumea din care facem parte de-a lungul timpului, într-un stil propriu. Dl Cristi Rusin mai are meritul de a prezenta, în ședințele Cenaclului Alexandru Sihleanu figuri ale culturii aparținând altor etnii, religii, care au vizitat și scris despre țara noastră, cum a fost Evliya Çelebi (1611-1682). Felicitări! Îl așteptăm cu noi materiale.
„Cristi ne-a prezentat o temă complexă unde vom găsi noi și noi coordonate cu înțelesuri diferite.” (Dumitru Hangu)
„Lucrarea prezentată este filosofică. Vreau să fac o paranteză. Momentul când a fost inventat strămoșul calculatorului de astăzi și i s-au pus niște întrebări legate de religii, etnii, la care răspunsul la religie a fost: religiile prin conținutul lor ne apropie ca oameni, iar Dumnezeu este pace și iubire. Legat de pace și iubire se desprinde: cu cât ne îndepărtăm de divinitate pacea și iubirea ne duce spre materialism și apar conflicte. Privind realitatea se definește ca starea de fapt a noastră la un moment dat. Este o lucrare filosofică pe marginea căreia se poate discuta mult. Îl felicit și mă bucur că am participat astăzi la ședința cenaclului.” (Dumitru Bardaș)
„Eseul de azi prezintă o sumă de concluzii filosofice despre existența umanității. Atașamentul față de lumea materială a devenit o problemă a oamenilor. Indivizii devin ahtiați după resurse materiale, relații și bani, în funcție de nivelul de percepție al fiecăruia și după dorința de a acumula cât mai mult într-o viață de om. Indiferent de etnie, religie, culoarea pielii, dorința de a se situa cât mai sus în ierarhia oamenilor bogați ajunge să denatureze specificul umanității. Puțini sunt aceea care prin prisma religiei de care aparțin promovează concepții potrivit cărora doar faptele bune pot duce la salvarea omenirii. Realitatea este percepută ca o necesitate a trăirii timpului prezent, întrucât fuga de moarte nu presupune salvarea de prezent sau viitor. Autorul îndeamnă la acceptarea ideii de împăcare și acceptare a morții ca fiind un fapt real imposibil de evitat. Îi transmit lectorului de astăzi să trăiască intens toate fazele vârstelor și să tragă concluzii proprii pe care să ni le împărtășească filosofic.” (Georgeta Iuga)
„Dl Cristi Rusin, lectorul de astăzi este un poliglot. Astăzi a abordat o temă filosofică („noi nu suntem din această lume”), viața și moartea sunt inevitabile fiecărei ființe umane. Din acest eseu reiese că noi suntem niște trecători prin această viață. Toate religiile au ajuns la aceeași părere, că aparținem altei lumi, lumea de dincolo și că aici, pe pământ suntem trecători, vizitatori, dar pe pământ ne putem construi mântuirea sau cealaltă latură întunecată care ne duce la rău. În cel privește pe tânărul nostru lector de serviciu îl aștept cu alte subiecte, tot atât de interesante, care dau naștere la diferite interpretări. Îi urez succes!” (Mioara Zaharia)
Sâmbătă 21 mai, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi Georgeta Iuga. Vă așteptăm, cu drag!
