Cenaclul Alexandru Sihleanu – 7 Mai 2022

INTUIȚIA ȘI MAI ALES IMAGINAȚIA ÎȚI VOR DESCHIDE UN DRUM AL CUVINTELOR NECUNOSCUT ANTERIOR

Sâmbătă, 07 mai, ziua Sf. Mc. Acachie și Codrat; Arătarea pe cer a semnului Sf. Cruci în Ierusalim, ședința Cenaclului literar-artistic Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat cu momentul in memoriam Matincă Costea.
„ (Nedumerire) Dieta-i bună de mâncare/ Și, sincer cred, că e gustoasă,/ Dar nu știu modul de-abordare:/ Încep cu ea, sau după masă? (Diagnostic iridologic) – Ia uite ce-mi arată ochiul,/ Că le bei zdravăn, moșulică!/ – Bre, taică, mută aparatul,/ Că ochiul ăsta e de sticlă! (Oftalmică) Fain oftalmolog e tipul!/ El, când îți consultă ochiul/ Își respectă tot tipicul:/ Iți subtilizează plicul! (Regret) Mi-ai operat un ochi odată,/ Cu cel de azi – pe amândoi./ Și când a început să-mi placă/ Mă întristez, că am doar doi. (Laurențiu Turcu)
„(Lipsă de succesiune) S-a făcut Marea Unire/ De mari bărbați ce-au fost fruntași,/ Dar s-a stins a lor mărire,/ Sunt prea slabi, ai lor urmași! (Confidențialitate) Ce-l ce nu prea vrea să spună/ Ce salariu ia pe lună,/ Îți va răspunde, surâzând,/ C-are venituri… pe pământ. (Fotbalistul Șoarece) (Scornicești) În atac s-au apărare,/ Controleaz-atent bășica,/ Nu-l oprești din alergare,/ Dacă îi arăți… pisica.” (Dumitru Hangu, prin internet)
„(Conflict între generații) Tineri nu vă lamentați/ Că îmbătrânim încet./ Noi nu am fost învățați/ Să muncim pe internet. (Gabarit depășit) Vrând s-o treacă și el pragul/ Așa după obicei,/ S-a împiedicat nătângul/ Și-a căzut pe sânii ei.” (Safta Leaută, prin telefon de la Năvodari)
A urmat lectorul de serviciu, Mihai Bogdan Gavrileț, care a prezentat un capitol din cartea D-sale Cuvinte de dor, Ed. Rafet, 2021. Vă ofer lectura: „(Intro): Peliniță conducea nava spațială Troianica, spre planeta Safron sau spre planeta Trandafirului Turcoaz, ultima redută a împărățirii Bâtlanului Moțat, ce purta în ochii din pietre de iaspis, de safir, de calcedon sau piatra sângelui, de smarald, speranța locuitorilor inelați. Aceștia îl primiră cu mâncare din miel cu șofran și cu un trandafir roșu de înghețată, simboluri ale sângelui vărsat de turcoazieni în războiul cu vulturenii. Divinitatea a făcut ca pacea să se instaleze în colțul ascuns de univers, așa că Peliniță hotărî să câștige inimile inelaților prin cântec și prin joc, și să câștige dragostea iubărețelor inelate. Însă, atmosfera pe planetă fierbea și dădea în clocot nutrind un conflict între forțele rebele aliate vulturenilor și cele inelate. Roua se prelingea peste firișoarele de iarbă abia mijite din jungle ecuatorială în așteptarea trupelor rebele… (Capitolul II – Călătoria în infern) Pământul planetei Safron era cu miros de cozonac atât pentru inelați, cât și pentru forțele rebele revoluționare. Craterul format în urma fenomenului „Tunguska” deschisese poarta către iad, iar Bâtlanul Moțat își chema stăpânul metamorfozat într-un moșneag cu toiag încrustat cu flori de măr din aur roșu, pentru a-i sfătui cum să aducă pacea. Din sistemul solar inelat făcea parte și o planetă nomadă – o planetă departe de steaua în jurul căreia se rotește; aceasta era vestită pentru micoriza – simbioza dintre gazdă, rădăcinile unor plante și unele ciuperci ce nășteau spori ce induceau halucinații și somn… Pentru băștinași, obișnuiți și adaptați la spori nu erau nocivi, însă pentru ființe extraterestre și străine de acele locuri erau chiar mortali, ori duceau la depresie. Pe această planetă trăia un cerb magic ale cărui coarne cerneau zăpadă, ori ploaie peste câmpii aducând căldură în sufletele țăranilor datorită recoltelor bogate de grâne. Peliniță fu sfătuit de moșneagul stăpân al Bâtlanului Moțat să găsească și să prindă cerbul, și să-l aducă inelaților, locuitori ai unor meleaguri aride, cu ploi puține, pentru a face pace cu aceștia. Planeta nomadă era gazda tufelor Kerria și Camellia – trandafiri albi imperiali, roz, liliachii sau galbeni și se numea planeta Țiganilor.
-Viața-i trecătoare, îi spuse moșul pe o limbă dulce, puternică lui Peliniță, nu trebuie trăită pentru lucruri mărunte, trebuie trăită pentru fapte mărețe și oameni măreți; trebuie trăită pentru suflete tari, răbdătoare, oameni cu voință și nu pentru un neam de fluturi căzut în mrejele răului, aceasta este o lege de aur. Așa că trebuie să aduci cerbul mitic de pe planeta Țiganilor și să-l predai inelaților pentru a face pace în galaxie. Trebuie să trăiești farmecul iubirii de neam, de iubită și de pace; planeta are nevoie disperată de mai mulți făuritori de pace, vindecători, povestitori și de oameni plini de dragoste, de toate felurile și să nu lași ispitit de cei care vor să te potopească cu aur și giuvaere ca să te cumpere.
-Așa voi face, răspunse dârz Peliniță, dar să știi că rănile războiului se tratează greu și nu vom ezita să-i lovim din nou, mai ales dacă turcoazienii vor vrea să ne înrobească din nou și îi dărui moșneagului un ol de cornalină albă plin cu ulei de chihlimbar, de culoarea catranului, chihlimbar cenușiu, cu boabe de camfor din cel mai de soi, un ibric bătut cu nestemate plin cu vin, să bea și un lighenaș de aur ca să-și spele picioarele și mâinile, să facă băi de zer și petale de trandafir, apoi îl servi cu mucenici cu nucă și miere, drob și ostropel de găină să-și potolească foamea și îl așeză la masă pe un cravat falnic din catifea cârmâzie, după care îi așeză un cearceaf învrâstat cu firișoare de mătase aurită peste corp și îl lăsă să doarmă.
Troianica își aprinse motoarele la bord cu Peliniță și tovarășii săi, intră în hiperspațiu și se îndreptă spre îndepărtata planetă a Țiganilor. Planeta abunda de piscuri înzăpezite, ghețari, gheizere, sloiuri pe râuri, pe mări și iceberguri pe oceane. Doar la ecuator avea teritorii care puteau fi cultivate cu de-ale gurii. Peliniță și ai săi se îndreptară cu o navă de transport asemănătoare unei libelule metalice spre pustia leului, o zonă sălbatică, plină de primejdii, acolo unde trăiau și triburile băștinașe. Aterizară pe o uliță galbenă unde fuseră întâmpinați de bulibașă pe catârul său cel alb și de fiica acestuia ca o Albă ca Zăpada. Fuseră invitați la cină de aceasta și le serviră pește, legume și fructe, iaurt, brânză, cereale integrale, ouă, pâine, orez, paste, o masă modestă pentru că planeta era sărăcăcioasă în ale gurii.
-Bine ați venit în coliba noastră, spuse Bulibașa, eu sunt Hamger, cu ce gânduri ați venit pe planeta Țiganilor, dar mai întâi să vă prezint laleaua mea de fată, Pasărea de Foc, i se spune așa pentru că renaște din propria ei cenușă.
-Mărie ție, țigane, zise Peliniță, încântați de cunoștință domniță, am poposit pe aceste meleaguri aspre, pentru că vrem să prindem cerbul magic și să facem pace cu inelații, dăruindu-i-l…
-Aveți nevoie de o călăuză, și chemă un haiduc ce ținea vadurile și drumurile, ce avea cămașa scorțoasă de spălatul în zer, căciula dintr-un berbec, plete crețe unse cu unt…
Porniră prin pădurea întunecată, umedă, plină de sălbăticiuni… Peliniță se răni la picior fiind adormit de sporii coloniilor simbiotice de ciuperci. Călăuza îl unse cu usturoi sălbatic, cu aloe vera cu frunza albastră cu ghimpi al căror suc tratează rănile, și îi dete niște rășină mumie, îmbunătățindu-i astfel mecanica inimii; îi cântă din fluier cântecul amintirii și îl hrăni cu fragi. Vedeau zboruri grăbite de rațe, vedeau stârci, șoimi, cazuari și felurite păsări cum își fâlfâiau aripile. Se puseră pe mers și ajunseră la un lac ce era împodobit de păduri bătrâne de sălcii; se opriră între două sălcii scorburoase, adăpostiți de ramuri dese care curgeau de sus până la luciul bălții. În față era o oglindă uriașă în care soarele se învolbura într-un cuibar de foc, între două ziduri de trestii ce-și clătinau ușor vârfurile subt o boare de-abia simțită. Merseră ce merseră și ajunseră la coliba unui moș în Pădurea Împietrită, cunoscut sub porecla de Vraciul. Acesta îi servi cu ceaiuri tradiționale înnobilate cu fructe, flori, iasomie și condiment de cea mai înaltă calitate, cu ceai galben, specialitate rară de ceai ce provenea din aceeași plantă ca și ceaiul verde, ceaiul alb sau ceaiul negru, pe care le servea, este vorba de Camellia Sinensis; un alt ceai rar pe care îl servea era giacuro asahi, cultivat în semi umbră în mai multe regiuni din insule îndepărtate. Infuzia sa verde-pal, era ușor fructată, cu o fină aromă de umami; ceaiurile conțineau planta Lei teng gong sau „vița tunetului lui Dumnezeu” și rostopască – „darul cerului”. Le dete să mănânce arepa, empanadas, cachapa, pabellon, reina pepiada, pan de jamon, quesillo, torta negra, fructul sapote aduse din colțurile exotice ale planetei și îi răsfăță cu un pocal de sorbet –înghețată în cupă, în timp ce îi delecta cu muzica unui gusle.
Soarele vărsa aur topit peste fața lui Peliniță, zis și Pelin Dulce. O pâclă subțire albăstruie, ce topea în depărtare un front de nori, se revărsa la orizont, tremurau culorile câmpiilor și unduiau ogoarele și lanurile. Coarnele cerbului mitic aduceau în depărtare norii cenușii ai ploii învolburând cerul. Peliniță fu pătruns de iluminarea faptei cerbului mitic născută din atracție de forțele naturale pure ce aduceau ploaia, în timp ce la orizont scânteia bruma ca o poleială de argint peste glazura mată a luncii. Prinderea ființei magice devenise o dorință arzătoare pentru Peliniță, dar pentru aceasta trebuia să treacă valurile albăstrii de fum, să meargă pe cărări strâmte și să se ferească de duhurile bălții. Cerbul ajuta locuitorii planetei Țiganilor să producă energie din puterea valurilor și a mareelor, energie termală marină, bioenergie, energie eoliană, hidraulică și chiar solară, nuclear, ori geotermală. Energia fosilă petrolul, gazele naturale, cărbunii duceau la producerea de emisii, gaze cu efect de seră, în cazul combustibililor fosili, cu afecte asupra poluării și a încălzirii globale; în cazul folosirii energiei nucleare, deșeurile radioactive rezultate, cu impact nociv asupra mediului, erau transformate în pământ de puterile supranaturale ale acestuia, care mai năștea și debitul necesar răcirii reactoarelor nucleare prin osmoză magică, ducând la difuziunea solventului, apei, printr-o membrană semipermeabilă a reactoarelor biologice formate din celule vii; datorită permeabilității membranei celulare se năștea o osmoză simplă sau facilitată.
Puntea către prinderea cerbului era aceea de ați folosi simțurile și gândurile în scopul convingerii acestuia de necesitatea instalării păcii pe planeta Trandafirului Turcoaz. Peliniță înțelesese acestea și îi mulțumi călăuzei de ajutor, și își chemă de pe nava spațială Troianica o lăcustă metalică cu care să zboare cât mai repede la cerb; naveta era dotată cu un rezervor din rășini sintetice armate cu fibră de sticlă ceea ce o făcea ușoară și rapidă în zbor.
Foametea făcuse milioane de morți în rândul locuitorilor inelați ai planetei Safron, urmare a „războiului brazilor” care măcinase recoltele și împuținase resursele, de îi năpădiseră bolile, ciuma și fricile de tot felul. Așa că ajutorul cerbului mitic în aducerea ploii și în creșterea recoltelor era de o importanță vitală. Cerbul nu avu timp nici să răsufle și după un muget scurt citi în ochii lui Peliniță dorința arzătoare de a izbăvi lumea și de a aduce pacea pentru milenii, de a îmbunătăți bunăstarea inelaților și rebelilor, și de a reface păturile sociale. Aproape de izvoarele sângeroase ale amurgului de flăcări, cerbul plecă docil coarnele în timp ce vorbele de liniștire a animalului șoptite de Peliniță fluierară prin jalea vântului, acesta întinzându-și ușor mâinile și atingând cu palmele botul catifelat al ființei magice.
-Mărie ție, făptură falnică… mă uit în ochii tăi negri ca de păcură, îți mângâi botul catifelat și te rog, cu vorbă dulce să mi te alături. Un moș, stăpân al Bâtlanului Moțat, m-a învățat că trebuie să oferi bucurie când ești iertat, tărie când ești ispitit; o scară de sunete dulci ale unei ciocârlii picurau domol peste obrazul ars de vânturi al lui Peliniță vrăjit de pârâul cerbului ce sărea pe trepte sure de stânci și împrăștia lacrimi de pietre scumpe pe mușchiul gros, verde închis al malurilor. Cerbul mitic o luă pe o potecă umedă înecată în bogăția de verdeață, cu ochii mici pironiți spre întunecimea pădurii; tăcea frunzișul nesfârșit, Peliniță privea oglinda mișcătoare a undei cerbului care se urcă în nava-lăcustă spion. Călătoria de întoarcere spre planeta Safron trecea pe lângă o centură de meteoriți ca niște mingii de foc ce se zvârcoleau prin spațiul cosmic neliniștiți de magia și de miticul cerbului.”
Lectorul de serviciu de astăzi, dl Mihai Bogdan Gavrileț, ne-a prezentat o lucrare pe care am putea să o încadrăm în genul science-fiction. Autorul, folosindu-și imaginația și deschiderea spre acest gen, a creat o lume fictivă pornind bibliografic de la elementele necesare structural pentru susținerea firului epic. Felicitări și îl așteptăm la o nouă lectură!
„Din punctul meu de vedere cred că lecturarea materialului trebuia făcut un mic sumar pe capitole. În capitolul cinci, care mi s-a părut interesant, vorbește despre desfășurarea Primului Război Mondial de la curbura Carpaților, Mărăști, Mărășești, Oituz, despre care cunoaștem cu toții: „Pe aici nu se trece!” și într-adevăr războiul s-a oprit acolo. Interesantă lucrare, îi doresc să continue ceea ce crede că i se potrivește ca autor.” (Costică Drîstaru)
„Îl felicit pe dl Mihai Bogdan Gavrileț pentru carte și îi doresc succes în continuare. Mă uitam spre colțul unde soțul meu cânta cu mare plăcere la fiecare ședință a Cenaclului Alexandru Sihleanu și vă mulțumesc dle Ghinea pentru pomenire în cronicile dvs. Așa le menținem memoria vie.” (Frusina Agheană)
„Astăzi ne-a fost prezentată o lectură atipică în cadrul Cenaclului Alexandru Sihleanu. Autorul Mihai Bogdan Gavrileț, și totodată lectorul de serviciu, a realizat un volum, din câte se pare science-fiction. Cu toate acestea, la o analiză mai atentă asupra textului observăm faptul că autorul a avut capacitatea și imaginația pentru a porni de la niște fapte concrete sau evenimente (războiul israelo-palestinian, luptele de la Mărășești, războiul din Manciuria), în așa fel încât să creeze o serie de povestiri fictive. În realizarea acestui volum, autorul a consultat și o scurtă bibliografie pe care a luat-o drept bază pentru structura textului său. Se fac diferite referiri la nume, personaje și locuri reale, dar și la personaje de tip literar. Volumul este într-adevăr neobișnuit la o primă vedere, dar este interesant, mai ales, pentru persoanele care au înclinații pentru literatura science-fiction. Închei prin al felicita pe lector și îi doresc cât mai multă imaginație, pentru că nici literatura science-fiction și nici literatura în general nu sunt ușor de realizat.” (Cristi Rusin)
„Am participat la ședința Cenaclului Alexandru Sihleanu după o lungă pauză și am devenit cu adevărat conștient de marea pierdere pe care am suferit-o prin absență. Lectorul de azi ne-a introdus într-o lume fermecată. Literatura SF era foarte căutată în perioada copilăriei mele și m-am bucurat de întâlnirea de azi cu ea. SF-ul te duce în altă lume, deoarece autorul, conștient de imperfecțiunea lumii în care trăim, o modelează în textele sale pentru a o face, în final, să devină mai bună. Autorul posedă vaste cunoștințe pe care ni le oferă cu larghețe, așa că ascultându-l ne îmbogățim și mintea, și sufletul. Îl felicit pentru apariția acestui volum și îi doresc să persevereze în a scrie.” (Laurențiu Turcu)
„Capitolul II, pe care ni l-a citit autorul astăzi, este un amalgam de culori, pietre prețioase, obiceiuri extraterestre care au împrumutat multe dintre obiceiurile pământenilor, precum și o parte din concepțiile oamenilor. Autorul posedă multe cunoștințe din mai multe domenii artistice și științifice. Îi doresc succes și-l așteptăm în cenaclu și cu alte creații.” (Georgeta Iuga)
„Ne bucurăm că avem printre noi tineri atât de talentați, cum este și dl Gavrileț. M-au impresionat cele două nume pe care le poartă: Mihai și Bogdan, a celor doi mari voievozi strămoși, viteji și patrioți. Este foarte documentat în privința „secretelor cerului”, are cunoștințe asupra planetelor, vorbește despre big bang, amintește despre cele mai strălucitoare stele, despre ochiul lui Dumnezeu. Îl așteptăm cu noi creații și îi dorim succes pe viitor.” (Mioara Zaharia)
Sâmbătă, 14 mai, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului Alexandru Sihleanu va fi Costel Fieraru. Vă așteptăm, cu drag!

Distribuie: