Cenaclul Alexandru Sihleanu – 12 Martie 2022
CALEA CERCETĂRII, PUTEREA DE A CUCERI NECUNOSCUTUL
de Vasile GHINEA
Sâmbătă, 12 martie, ziua Sf. Cuv. Teofan Mărt. Sf. Ier. Grigorie Dialogul, ep. Romei; Sf. Cuv. Simeon Noul Teolog (Sâmbăta Sf. Teodor-Pomenirea morților), ședința Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat a debutat, cu momentul in memoriam Matincă Costea.
„(Autosuspendare) Încercam la mine-n cramă/ Să mă las de epigramă./ Dup-al cincilea pahar,/ Am decis: voi scrie iar! (Eficiență) Un Țepeș singur, de socot,/ Făcut-a hoții să dispară./ Cu DNA și DIICOT/ Se înmulțiră azi în țară. (Scriitori în etate) Scrisul azi le e povară,/ Observat-au și profanii./ Motivația e clară./ Le-au murit, pe rând, toți fanii.” (Dumitru Hangu)
„(Năravul din fire) Chiar de nu mai e putere,/ Ochii văd, inima cere,/ Dar amanta nu mă pierde,/ Că am certificat verde. (Soție geloasă) Mi-a rupt toiagul, năroada,/ Ca să nu pot trece strada/ La vecina Vasilica,/ Chiar dacă nu-i fac nimica. (Minciuna înrădăcinată) A apărut o tulpină,/ Politica românească,/ Ce omoară fără vină,/ Cu minciuna de sub mască”. (Safta Leaută, prin telefon, cu dor de la Năvodari )
A urmat lectorul de serviciu Cristi Rusin cu un material intitulat Paștele Catolic și Paștele Ortodox. Vă ofer lectura: „Sunt foarte mulți oameni care nu înțeleg de ce catolicii și ortodocșii sărbătoresc Paștele în zile diferite. În cele ce urmează, m-am străduit să ofer un răspuns relativ scurt și concis pentru această temă de interes. Etimologic, cuvântul românesc Paște sau Paști provine din greacă și se referă la „trecere”, în context creștin fiind vorba de trecerea omului de la moarte la viață. Cuvântul are, însă, rădăcini mult mai vechi, ebraice. Paștele, ca sărbătoare a amintirii morții și învierii lui Hristos, nu este menționat niciodată în Biblie. Niciodată nu se vorbește despre cineva care să fi celebrat așa ceva. Niciodată nu se descrie cum ar trebui celebrat. Nici măcar nu este menționat. Singurul verset care ar putea face o trimitere la idea acestei sărbători este următorul: „Curățiți aluatul cel vechi, ca să fiți frământătură nouă, precum și sunteți fără aluat; căci Paștile nostru Hristos S-a jertfit pentru noi”. (1 Corinteni 5:7). Totuși, versetul, atribuit lui Pavel, menționează Paștele într-un sens alegoric, nefiind vorba de o sărbătoare în sine, ci de un titlu al lui Hristos despre care se spune că a trecut de la moarte la viață, făcându-se o paralelă cu sacrificarea mieilor de către iudei cu ocazia Paștelui lor (care este o sărbătoare cu o altă semnificație). Cum era oarecum normal, creștinii au creat o sărbătoare anuală dedicată evenimentului central al credinței lor: moartea și învierea lui Hristos. Astfel, a apărut Paștele.
Înainte de secolul al IV-lea, Paștele nu a fost niciodată celebrat de către creștini în aceiași zi. Existau numeroase tradiții, practice și variații locale în Imperiul Roman, din Siria și Egipt până în Roma, Galia și Britannia. Una era practica celor din sudul Egiptului, alta era practica celor din nordul Galiei. Fiecare celebra Paștele în funcție de propriile criterii. Acest lucru se întâmpla înainte ca religia creștină să fie recunoscută legal în Imperiul Roman. După ce împăratul Constantin (d.337) hotărăște să promoveze această religie și să o sprijine în procesul ei de centralizare, este organizat Conciliul Ecumenic de la Niceea din anul 325. Pe lângă temele doctrinare importante ale conciliului, un subiect discutat a fost și stabilirea unor criterii privind celebrarea Paștelui, unanime pentru toți creștinii din toate regiunile lumii. Din păcate, dintre cele 22 de canoane păstrate ale conciliului, în mod dubios, hotărârea cu privire la data Paștelui nu s-a păstrat, dar poate fi dedusă cu ajutorul unor alte documente creștine, unele contemporane, ce se raportează la deciziile luate la Niceea. Astfel, din canonul 1 al Conciliului din Antiohia din anul 338 aflăm următoarele: „Toți cei care îndrăznesc să surpe hotărârea Sfântului și Marelui Sinod întrunit în Niceea în prezența evlaviei preaiubitului de Dumnezeu împărat Constantin cu privire la sfânta sărbătoare a Paștilor celor aducătoare de mântuire (…)”.din acest canon știm sigur că la Niceea s-a vorbit, cu vreo 13 ani înainte, despre stabilirea unei date comune pentru celebrarea Paștelui. Canonul antiohian, destul de lung, îi amenință cu excomunicarea pe toți cei care nu vor să accepte criteriile stabilite la Niceea, dar fără să le menționeze, cu o excepție: nimeni să nu celebreze Paștele alături de iudei.
Iudeii au și ei o veche sărbătoare a Paștelui, Pesah, ce face referire la trecerea îngerului morții prin fața caselor sclavilor israeliți din Egipt în vremea Profetului Moise. Îngerul a ucis nou-născuții egiptenilor, dar pe cei ai israeliților, care și-au marcat pragul caselor cu sânge de miel, nu. Din această cauză iudeii celebrează Paștele și sacrifică anual miei. Sărbătoarea lor este mult mai veche decât cea creștină. Creștinii au adoptat această sărbătoare dându-i o altă semnificație. Conciliul de la Niceea se pare că le-a interzis creștinilor să celebreze vreodată Paștele împreună cu iudeii, în încercarea de a se delimita de iudaism. Alte canoane de după secolul IV confirmă acest lucru.
Succint, criteriile de stabilire ale datei Paștelui, așa cum sunt menționate în canoanele diferitelor concilii sau de către unii episcopi, precum Epifanie de Salamina (d.403) sunt:
– Paștele să pice duminica;
– Paștele să pice după echinocțiul de primăvară;
– Paștele să pice după lună plină;
– Paștele să nu pice niciodată cu Paștele iudeilor (care nici el nu e fix), ci la minim o săptămână după aceea; Conform acestor criterii, relative simple pentru calcularea anuală a Paștelui, toți creștinii trebuiau să-l celebreze în aceeași zi. Totuși, la ora actuală nu se întâmplă asta. Marele decalaj dintre creștinătatea occidentală (catolică și protestantă) și cea oriental (ortodoxă, miafizită) s-a produs din cauza înțelegerii diferite a echinocțiului de primăvară.
Inițial, calendarul iulian, elaborat la Roma în contextul reformelor lui Iulius Caesar și adoptat în jurul anului 45 î.Hr, era folosit de către majoritatea creștinilor din bazinul Mediteranei (cu unele variații locale). În anul 1582, Papa Grigore al XIII-lea a considerat că era necesară o nouă reformă a calendarului, chiar în încercarea de a stabili o dată cât mai precisă a Paștelui, care să se apropie de criteriile de la Niceea. Astfel se naște calendarul gregorian ce este adoptat de către toate statele catolice, apoi de către cele protestante. Reforma s-a făcut atunci când de la data de 4 octombrie 1582 s-a trecut a doua zi, direct, la 15 octombrie 1582, eliminând 10 zile. În timp, diferența dintre cele două calendare, „stil nou și stil vechi”, gregorian și iulian, a ajuns la 13 zile. Așa se face că orice dată din calendarul gregorian este cu 13 zile mai devreme decât aceeași dată din calendarul iulian. În mod normal, în calendarul gregorian, echinocțiul de primăvară are loc în data de 20-21 martie. Acest lucru înseamnă că niciodată Paștele occidental, catolic și protestant, nu poate pica înainte de 20 martie. În schimb, data de 20-21 martie a echinocțiului de primăvară din calendarul iulian corespunde în cel gregorian datei de 3-4 aprilie. Prin urmare, Paștele oriental, ortodox, nu va fi niciodată mai devreme de 3-4 aprilie.
În România s-a trecut de la calendarul iulian (pe stil vechi) la cel gregorian (sau pe stil nou) în toate instituțiile civile în anul 1919, sincronizându-se astfel cu Occidentul. Mai târziu, în 1923, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a hotărât adoptarea calendarului gregorian, dar a păstrat modalitatea de calculare a Paștelui după calendarul iulian. Prin urmare, Paștele ortodox din România nu poate pica niciodată înainte de 3-4 aprilie.
În unii ani s-a întâmplat ca Paștele catolic, occidental, să pice în aceeași duminică în care a picat și cel oriental, orthodox. Anul acesta însă, este o diferență de o săptămână între cele două date: 17 aprilie occidental și 24 aprilie oriental. În anul 2025 se pare că vor pica din nou în aceeași zi. În acel an se împlinesc 1700 de ani de la Conciliul de la Niceea și există deja voci în lumea creștină, mai ales în rândurile catolicilor, care își doresc ca din anul 2025 toți creștinii din lume să sărbătorească Paștele în aceeași zi. Cardinalul elvețian Kurt Koch este unul dintre cei care militează pentru acest lucru. Pentru a ajunge la un consens ar însemna ca Bisericile Ortodoxe să adopte integral calendarul gregorian ceea ce este problematic din cauză că unele biserici ca Biserica Ortodoxă Română l-au adoptat parțial, iar altele ca Biserica Ortodoxă Rusă l-au respins fără niciun compromise. Vom vedea ce se va întâmpla”. Lectorul de astăzi, Cristi Rusin, de la semnificația unui cuvânt ajunge la semnificația unui fenomen. Spirit al cercetării și analizei, în special al fenomenului istorico-religios. Felicitări! Succes în activitatea profesională! Îl așteptăm la o nouă lectură.
„Materialul prezentat este deosebit de interesant și merită studiat și păstrat.” (Dumitru Hangu)
„Este un material interesant, bine documentat, un material care ar trebui citit de toți creștinii pentru că bănuiesc că nu toți cunosc etimologia cuvântului Paște. Sunt interesante, foarte multe detalii pe care Cristi le-a „dezvăluit”. În primul rând etimologia cuvântului, conciliile ecumenice, datarea care și în ziua de astăzi este greu de înțeles pentru multă lume, pentru că este dificil să calculezi data când pică Paștele. Așteptăm noi materiale.” (Adriana Plugaru)
„Am aflat din materialul prezentat de dl Cristi Rusin foarte multe informații interesante. Am aflat diferența dintre Paștele catolic și Paștele ortodox care înseamnă trecerea de la moarte la viață. Paștele care din sec. IV de la Conciliul de la Niceea să pice duminica, după lună plină, după echinocțiul de primăvară și niciodată cu Paștele evreilor. Așteptăm noi materiale, la fel de interesante ca cel prezentat astăzi.” (Mioara Zaharia)
„Eu am fost, de mult timp, interesat de activitatea de cercetare în domeniul istoriei religiilor, cercetare în profunzime, în detalii, realizată de tânărul Cristi Rusin. Este un cercetător în domeniul istoriei care atrage prin expunerile oferite ascultătorilor, mulți participanți, cum a fost și cazul meu în această zi când am fost motivat printr-un mesaj „misterios” să particip la această expunere. Eram convins că povestea cu care o să ne captiveze este plină de lucruri acoperite de suspans. Am aflat în această zi de existența unor noțiuni de film documentar legat de sărbătoarea Învierii. Mă bucură faptul că vine cu acest tip de misiune literar-istorică privind bucuria unui început de viață. Este un tânăr care este captivat de istorie și care vrea să transmită la rândul său frumusețea acestui moment din existența omenirii. Calea cercetării este o cale aleasă de foarte puțini tineri și de aceea Cristi Rusin dovedește puterea de a cuceri necunoscutul. Sper că acesta va fi viitorul pentru acest tânăr, un viitor plin de satisfacții profesionale și dezvoltare umană. O să fiu alături de momentele când va fi prezent în mijlocul râmnicenilor interesați, curioși de prezența dânsului în acest cadru . Foarte mulțumit de această expunere prin care ne-a dăruit o zi plină de emoții binefăcătoare.” (Adrian Câmpeanu)
Sâmbătă 19 martie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi Mihai Doina. Vă așteptăm, cu drag!
