Cenaclul Alexandru Sihleanu – 26 februarie 2022
TALENTUL, SUSȚINUT DE SENTIMENTUL PATRIOTIC, POATE CREA ADEVĂRATE PAGINI DE FRUMOS ÎNCHINATE LOCURILOR NATALE
Sâmbătă, 26 februarie, ziua Sf. Ier.Porfirie, ep. Gazei; Sf. Mc. Fotini Samarineanca, ședința Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat a debutat, cu momentul in memoriam Matincă Costea. În această sâmbătă a Pomenirii morților – Moșii de iarnă este bine să-i pomenim, cum ne indică sărbătoarea, pe cei plecați dintre noi: Gheorghe Șaramet, Ștefan Șerbănescu, Mihai Voicu, Mircea V. Homescu, Matincă Costea, Smarandache (Manea) Agheană. Dumnezeu să-i odihnească în pace!
„(Groapa lui Eugen Barbu) Am avut cândva o groapă/ Înconjurată de plopi./ Azi nimic nu se mai sapă,/ Dar sunt mulți… ce dau în gropi! (Poezia) Acele versuri care curg,/ Ce cad și urcă-n vrie/ Și dacă-s scrise în amurg,/ Vibrează ani o mie. (Curtea Constituțională) Curtea noastră, din toate zilele,/ Nu-i grădină, nu-i nici parc./ Să nu sară câinele,/ Curtea noastră-i… doar un țarc!” (Dumitru Hangu)
„(Fără somn) M-am gândit și eu ca omul/ Să citesc să-mi vină somnul,/ Dar când am citit factura,/ Încercai cu băutura. (A tăcut cât a tăcut,/ Când să sufle n-a putut) Pe vremea cu dictatura,/ De frica ei își ținea gura./ Acum cu democrația,/ Unul i-a suflat soția. (Soluție) Epigramei să-i facă față,/ Când rămân fără idei,/ Iute jumulesc o rață/ Și folosesc pana ei”. (Safta Leaută, prin telefon, cu drag de la Năvodari )
A urmat lectorul de serviciu, Dumitru Hangu care a prezentat un grupaj de poezii. Vă ofer lectură: „(Între Râmnice [Jitia, Vintileasca, satul Pleși] Din milenara sa pornire,/ Un semn venit de la străbun,/ Fantastic joc în nemurire,/ Al dansatorului nebun.// Oglinda lacului te-mbie/ În țara Plaiului Cojan,/ Mai port în gând o amintire/ Ce o descopăr peste an.// Pe lac, un nufăr singuratic,,/ Mesteceni tremură pe mal,/ Legendă, mit venit din carstic,/ Din vechi ținut voievodal.// Fântâni în cumpănă cu ciuturi/ Adăpătoare la soroc,/ Prin văi curg ape peste prunduri,/ Când norii negri țipă-n foc.// În vale lumina se-așterne,/ Flăcăi, fânețe și coasă,/ Din fluier, vestitele doine/ Pe prispa cea veche de casă. (Drumul Focurilor Vii) Un drum al Focurilor Vii/ Prin coasta munților cu sare,/ Amurg al toamnelor târzii,/ Poiene, rocă și izvoare.// Drumuri grele printre maluri,/ Haita lupilor bătrâni,/ Vezi icoane printre ramuri/ Crucilor de căpătâi.// Iarăși a-nflorit copacul/ Stânca-naltă peste brad,/ Un bordei bătrân, săracul/ Și propteaua unui gard.// Din Gura Teghii-n Andreiașu/ Mai poți privi din loc în loc,/ O stâncă-n grota de sihastru,/ În urma limbilor de foc. (Chemarea lui Bucur) Veniți la masă, la Bucur veniți,/ Ciobanul legendă, puteți să-l slăviți,/ Păstratu-sa stânca/ Și stâna-n izvor,/ Păstratu-sa cântul din fluier,/ Doina „Șireagul oilor”.// Lăsata horă și brâul,/ Muntele Furu/ Izvorul lui Râmnic/ Și grota omului pustnic,// Și piua rămase, așa cum a fost,/ Și portul și vorba/ Sunt toate cu rost,/ Din vremea ciobanului Bucur.// Pleși, un sat țărani,/ ciobani cu renume piuari,/ Miros de brad în lumea sacră,/ Pământ izvorâtor de mir și apă,/ Munte încărunțit, abrupt coaste,/ Dau sens poetic vremii noastre.// Stea pribeagă, când răsari,/ Spaima morții o alungă!/ Din Olimp aducem zeii/ Să le spunem „Noapte Bună!”// La colț de țară fără drum,/ Simbol arhaic de pe Râm,/ Scurtezi în zare depărtarea,/ Albastru-i cerul precum marea.// Privești în jur la plopi cărunți,/ Izvorul curgător din munți/ Un Râmnic ce coboară lent/ Spre Nămoloasa și Siret. (Mănăstirea Poiana Mărului) Răsună clopote-n deal,/ Apoi răsună valea,/ Vibrează unde de metal,/ Din frunze mi-e cărarea.// Privim prin cetina de brad,/ Poiana sub colină,/ Izvoare reci prin umbre cad,/ Priveliște sublimă.// Din lemn, semeață mănăstire,/ Cu turle ridicate către cer,/ Mulți domnitori au dat oblăduire,/ Domnițe, prinți și-un cavaler.// Dacă-n poiană nu ar fi/ Oprirea interzisă,/ Din viață mulți ar dărui/ Un secol pentr-o clipă.// Rămâi iubită mănăstire,/ Frumoasa nopților de mai,/ Tu în momente de răscruce/ Speranță oamenilor dai. (Mănăstirea Muntioru) La Muntioru, în poiană,/ Un munte sfânt, precum se spune,/ Privesc la fata cea vrânceană,/ Costum adus din vremi străbune.// Din ceruri stele cad pe munte,/ Vin fulgere din patru zări,/ Prin pajiști ciutele cărunte/ Tresar la falșii vânători.// Găsesc și mir, și rugăciune,/ Ascult și chiotul din sat,/ Parfum de brad în nemurire,/ Descoperim ieșirea din păcat. (Noaptea Invierii) Luceafărul de ziuă a răsărit/ Adus de o regină a nopții/ Și lumea într-o clipă s-a trezit/ Ieșind din agonia morții.// În noaptea sfântă de Înviere/ Dă Doamne har și mântuire,/ Iar în altarul cu iubire/ Iisus să vă aștepte-n prag! (Muntele și Mahomed) Chemat am fost de Mahomed/ Să mă prezint la Mecca să-l dezleg./ Am luat cu mine ce era mai dur:/ Pădurea și copacii, izvorul cel nebun.// Aveam ștejari, molid și pin,/ Am luat cerbul și ursul carpatin,/ S-a bucurat nespus și-l apucă plânsuʼ,/ Dar m-a certat că n-am adus și «Râsu». Ceea ce ne prezintă dl Dumitru Hangu putem numi o mini monografie a locurilor natale în versuri din care se degajă și un sentiment patriotic. Jalonează și descrie, ținuturi milenare subliniind în ce constă frumusețea locurilor, în același timp, ca o invitație la drumeție. Felicitări! Îl așteptăm mai des în calitate de lector.
„Am constatat, ascultând poeziile recitate de lectorul de serviciu de astăzi, dl Dumitru Hangu, că predomină diferite teme și motive legate de natură, de mediul rural, dar și de mitologie sau de religie. Câteva exemple, din ceea ce am auzit: referirea la lupi, bordei, legenda ciobanului Bucur, Orfeu, Olimp, mănăstirile de la Poiana Mărului și Muntioru. De asemenea am constatat că lectorul a avut capacitatea să transforme o zicală într-o poezie: Mahomed și muntele. Îl felicit pentru creațiile sale și îl încurajez să continue cu noi versuri”. (Cristi Rusin)
„M-a impresionat lucrarea lectorului de serviciu, dl Dumitru Hangu. Dânsul aduce în spațiul cultural toate frumusețile din zona Jitia, Vintileasca, Pleși. Între râmnice toate vin din străvechiul spațiu, numit în ansamblu, spațiul „carpato-danubiano-pontic”. Am descoperit țara plaiului cojan, lacul cu nufărul singuratic, cu mesteceni, legenda care vine din ținut voievodal. Aduce în prim plan tradițiile cu flăcăi, fânețe, coasă, fluiere, vestitele doine care-s cântate pe prispa casei. O altă poezie din zona Lopătari și Andreiașu, Drumul Focurilor Vii, pe coasta munților cu sare, cu poiene, cu roci și izvoare în amurgul toamnelor târziu. Pe aceste drumuri, pe unde umblă haita lupilor găsim ca amintire străveche a mormintelor icoane printre ramuri a crucilor de căpătâi. În Chemarea lui Bucur ne face ne face o invitație la Masa lui Bucur, să-l slăvim pe ciobanul legendar care ne-a lăsat doina, hora, brâul, portul, vorba. În poezia Mănăstirea Poiana Mărului răsună clopotele în deal, vibrează unde de metal prin Frunze. O zonă frumoasă care trebuie vizitată. La Mănăstirea Muntioru este o paradă a costumelor populare din vremuri străbune a fetelor din zona Vrancea, zonă ce merită vizitată, unde găsim și mir, și nemurire, și unde găsim și ieșirea din păcat. Îl felicit! Pe mine m-a fascinat zona prezentată”. (Dumitru Bardaș)
Sâmbătă, 05 martie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului Alexandru Sihleanu va fi Laurențiu Selegian. Vă așteptăm, cu drag!
