Fărădelegea lui Călin – Codul ciril
Când o mână spală pe alta….
Ori nu-i timp, ori ca să nu fie la vedere. Ori…. Să fi vorbit de la începuturi și de fructe, și de capital. Sunt două lucruri diferite, legate în Art. 837 în așa fel încât să crezi că ambele aduc câștig și că fiecare are un beneficiar. La profitul de pe urma unui bun e de la sine înțeles, pentru capital trebuia specificat profilul acestuia, deoarece logica trimite la acea sumă fixă uzată pentru câștig. În plus, aici capitalul ar fi bunul, iar fructele profitul, deci cu un singur beneficiar. Doar la pierderi, aduse în discuție la Al. 1, intră ambele la capitole distincte. Al. 2 introduce complexitatea administrării (în urmă niciun indiciu de colegare), adăugând la datele problemei acesteia, în afara obiectului (mai curând obiectivului) contractual, circumstanțele nașterii ei, ,,… precum și… practicile contabile general acceptate.” O variabilă discutabilă (infinit dezbătută aproape fără un rezultat final precis) și alta fixată-n cuiele legislației periodice. Probabil introdusă pentru exactitate și nepărtinire, fixând astfel bazele repartiției echitabile. Bunelor și relelor.
Debitarea vine de la debit, de la curgere și flux. Ajutând Art. 838 să parcurgă – mai lesne – zona contului de venituri. Apoi, a debita-ul lui se cheamă alimentare. Cu sume diverse. Fiind, ,,ele însele”, ,,… cheltuieli și alte cheltuieli de natură similară…” Asta da concentrare de date! Nici natura n-o știi pe-a primelor, nici pe celelalte nu le poți identifica comparativ: lipsește etalonul. De-o atare suficiență era concizia ,,următoarele cheltuieli”, încât orice comentariu prisosește, având de-a face cu înșirare de posibilități, nu cu cine știe ce ,,avioane”…. Impozite și taxele pentru bunuri de administrat; doar ,,jumătate din remunerația administratorului…” și cheltuielile pentru administrarea celor doi poli de la articolul anterior, capital plus dobânzi (nu mă lasă inima să las pentru mai târziu comentariul; vai de mama lui, și cu salar ciuntit, și cu bani proprii plătiți pentru altul); da’ i se dau bani de-o mică, mică reparație, de-alde obișnuitele cheltuieli administrative și-o primă de asigurare; toată plata destinată conservării drepturilor beneficiarului de fructe, juma din costurile descărcării judiciare de gestiune; una-i una și restul doar în scop personal al beneficiarului, de aceea în cont intră doar costurile amortizării bunurilor. Administrate trebuia adăugat. Iar dacă i s-a dat voie celui ce umple portofelul la țârâieli, și celui ce-l golește i se dă timp, același rezonabil, să-i cheltuie. Cât să mențină veniturile la nivel constant. Ca-n reclamă: ,,Atât am putut…”
Nici n-am băgat de seamă titulatura lui 838. Văzând pe-a Art. 839 mi-am revenit în cuget. Prima fază debordează… și separă. Conturile celor două, veniturile și titratul capital, separate, cu nicio șansa de amestec. Ergo, cele două coexistă, capitalizarea contului se produce cu cheltuieli aferente investițiilor, înstrăinării de bunuri, conservare de drepturi…, dar în această locație…. Taxe, impozite plătite asupra profitului rezultat din capital, ,,… chiar și atunci când legea specială le califică impozite pe venit.”
Câteva nașteri înainte, încă una având ca paternitate recunoscută beneficiarul fructelor – sună ca împăratul muștelor. Bebeul se numește ,,venit net”. Adus pe lume în prima zi a derulării actului constitutiv ori – nu se știe sigur – la ,,… momentul începerii administrării…” Și înc-un ori. Când crapă testatorul. În neștiința mea îl vedeam cu aparatul de măsură și control la verificări. Îi doar un biet rumân sfârșit după ce-a pus punct doleanțelor după neființă. Cel de-și făcu testamentul. (Art. 840)
Fructi… frugiferul. Să vă căutați bine să știm și noi în ce categorie vă postăm. Beneficiar și totodată proprietar sau a treia roată la căruță (dar la parte)? La 550 sau la 710-711? Inclusiv dividendele și distribuțiile lor sunt trecute la index, putând fi accesate la datele indicate și nu după ce dreptul la câștig al beneficiarului a încetat. (Art. 841)
