Cotețul cu metafore – Sfidare
Odată,
pe când căscam gura
la sfinții afumați din biserică,
am fluierat admirativ
la vederea aurelor
pe care le purtau pe capete,
la vederea siluetelor lor
slim-fit și cu haine largi,
la privirile lor dojenitor-iertătoare
și la degetele lor filiforme unite
a binecuvântare…
Auzindu-mă, preotul și corul
au întors capul dezaprobator
țâțâind din buze și dând din cap
a nemulțumire…
Dar mie nu mi-a păsat de ei,
pentru că i-am văzut pe sfinți că zâmbeau.
Probabil
că așteptau demult un păcătos
care să le mai încălzească
sfințenia imortalizată pe zidurile reci.
S-or fi săturat și ei
de atâta canon…

