Fărădelegea lui Călin – Iodul țivil
Ar da să vă contrarieze alăturarea din titlu. Dar e adevărat. Populația civilă primește unele, militarii se capătă cu ele și mai și.
Răbdarea s-a terminat în josul paginii, acolo unde nu luase sfârșit Art. 664. Pe pagina următoare o descoperire…. Grinzile primului alineat pot fi scurtate chiar de vecinul ce i s-a pus pe scăfârlie ideea de a monta ,,… el însuși grinzi ori să construiască un coș de fum în același loc.” După mine se isprăvea simplu, să nu apară litigii deloc. Ai zid pe hotar – dărâmă-l. Șaizecii centimetri, doii metri de la construcție la hotar…. Oricare dintre soluții golea sălile de judecată și lăsa cățeleala proprietarilor pe seama celor ce hămăie.
Suveranul, Codul Civil, încă mă contrazice și a găsit soluții belicoase acestei zone de beligeranță. Zidul rămâne, se poate chiar înălța după voia unuia dintre vecini, pe cheltuiala celui ce dorește această contra-fort-uire. În caz de nerezistență, în locul stopării lucrărilor, i se permite inițiatorului refacerea din temelii, îngroșat prin întinderea pe teren propriu. La o adică, celălalt, poate dobândi coproprietatea murului doar dacă plătește jumătate din lucrări și chiar jumătate din valoarea terenului folosit pentru îngroșarea zidului. (Art. 665)
Și, ca să fim plecați cu capul, mai inventăm un Art. 666 care spune același lucru cu Al. 3 dezbătut adineauri. Cu un amendament: ,,Dispozițiile în materie de carte funciară rămân aplicabile.” (Tardivă darea de seamă: afurisit număr!)
Mai pe românește: la grămadă. Astfel trebuia tratată devălmășia Art. 667. Ești coproprietar, dar nu știi pe cât. De fapt se știe. Până acum a fost tranșată varianta inexistenței unor cote-părți: se împarte în mod egal.
Art. 668, mai prețios la vorbe, ,,colportează” textul comunității legale la legea complementară și readuce ,,apele clare” de-nceput de Cod în dreptul proprietății….
Partaj vine de la partajare. Fără drept de îngrădire, deci imprescriptibil. Poate doar vreo judecată să-l suspende. Atenție totuși. Suspendarea este efemeră. (Art. 669)
Vă solicit încă pentru două ori concentrarea pe limbajul Art. 670 și 671, ale căror titluri recurg la melosul popular. Primul cu uz pentru ,,Felurile partajului”, când i s-ar fi potrivit tipurile, al doilea ,,Împărțeala părților…” în loc de împărțirea… firească. Art. 670 divizând cele două partaje în: de bună voie; prin hotărâre de judecată.
Art. 671 ne ia din start cu inadmisibilitatea partajării secțiunilor din urmă – deja am ajuns la a cincea -, pentru, aflăm, clădirile cu părți comune, cu etaje, cu apartamente – din Al. 2 – și când există proprietăți periodice, coproprietate forțată, situații delitigizate prin partaj doar cu învoială.
Ne-am lămurit. Mai rămâne o nedumerire. Hotărârea este hotărâre și nu convenție, fiindcă rămăsesem încredințat că alternativa suspendării partajului doar prin pixul judecătorului trece. Ceea ce aici, la Art. 672, pică, chiar dacă se încheie în ,,… formă autentică…” și este supusă formalităților publicitare. Cert este că nu m-am înșelat, doar cinci ani declanșarea partajului rămâne în suspensie.
Va să zică. Convenția era de partea cealaltă, la învoieli. Judecata nu dă mai mult de un an suspendării, ca să nu prejudicieze grav coproprietarii și interesele lor. Ar fi, cică, un pericol, înlăturabil, înainte de împlinirea termenului legal. (Art. 673)
Ne întoarcem la capacitățile de exercitare a drepturilor lipsă ori restrânse, pentru a căror coproprietari și proprietăți vor fi departajate cu autorizarea instanței de tutelă ori a ocrotitorului legal. (Art. 674)
