Propoziții pretențioase – Acrinii
13 august 2021
Într-o zi ca asta….
Într-o noapte cu ploaie de stele…. Familiara intrare în câmpul cu meteoriți…. S-ar crede că nu mă mai fac bine niciodată, dar…. Detronarea și încercările nereușite de reabilitare au intrat pe făgașul nepăsării. N-am gândit la vreo aciuare pe lângă artiști ca mod de-a mă agăța ca să fiu băgat în seamă, pe lângă scriitori nici măcar o fracțiune de secundă n-a funcționat aceeași alipire, nu mi-am transformat literele în acolite ca să mi se spună….
Regretatul Emil Niculescu intrase la păreri cărora nu le găsise răspuns, de ce-ul fixat ,,tânguirilor” mele de prin presa râmniceană, îngropată în grosul ziaristicii buzoiene, rămânând la stadiul de sinceră apreciere. Și ca s-o dovedească, a scos din magicele lui arhive o poezie a lui Nae Bătăturescu, depusă personal și volumul Confinium, trimis poștal cu numele și adresa mea.
La fel de sincer mi-am căutat menirea la momentul când nu mai eram considerat nici măcar cât o ceapă degerată. Și era, și nu era. Și mai mult nici nu fusese, uitasem că eu însumi nu-mi propusesem moțul literar, însă m-am aprins orgolios, vanitos după ce câțiva apropiați îmi tot acordau credit nesperat.
Într-o zi ca asta…. Devii poet. Nu-n sensul melancoliei provocate de meteoriții ,,decadenți”, ci în virtutea unei dedicații pe o carte. Măcar amical, abia într-o zi ca asta te simți poet: sub semnul caligrafiilor doamnei Passionaria.
Descoperit totuși de doamna Valeria, încurajat, propulsat, scuturat la timp….
Să acostăm pe țărmul unde apele vin și pleacă…. Am dedus că erau prioritățile lui tata schimbările de pe o zi pe alta. Atunci. Într-o zi ca asta… am deliberat invers: erau ale clienților. În curtea lor suverani. Unde și de la care primești indicii, întrebări, povețe și nemulțumiri.
Nu toți… au o identitate memorabilă, un ghid care, furnizat oricui, să trezească exclamații ,,Aha!” Mă uit la mine când lămuritor ofer adresa domnului Mânzală ca reper pentru locația domiciliului meu. Mai nou nici nu apuc să deschid bine gura de Lalelelor – este de fapt Păcii -, că mă și văd asaltat de ,,Ori la gardul ăla ca de piatră?”
Dreptății avea deja doi piloni situați strategic, la capete de stradă și-a mai adăugat câțiva din generațiile noi. De domnul de la Moto-velo auzise tot râmniceanul, deși autoturisme numărai, c-un ochi invidios, suficient de puține. Tocmai în spatele casei lui ni s-a propus să refacem ansamblul pluvial, din care am reținut soția proprietarului, o doamnă ,,de roșu” și un mic impediment pe o latură, lângă dolie, cauzat de ,,delăsarea” asterelii și diferenței de planuri la intersecția cu marchiza. Și-n astfel de situații cauți să nu-ți ,,acrești” existența cu prea multe încercări de aliniere eșuate. Bineînțeles, să primești prompt și fără comentarii ajutorul sperat. Ori un ,,urcaci” cu o mână forte dedesubt, ori un ,,pământean” înarmat cu o scândură, care să împingă de la jumătate jgheabul până lipitorul reușește să-l înțepenească în poziția dorită.
