Propoziții pretențioase – Abonata
Sari gardul….
Mai întâi să abordez situația rațional, precum la Dălhăuți, scări pe acoperișul moale…. Dar la ce-mi răcesc gura, doar pentru că am aburcat pieptiș treptele? Fuseseră destule tatonări încheiate cu ,,L-am pus pe…”, nouă suficiente să pricepem gestul de efuziune al preotului, bonom, gata să pună rămășag cu Domnul că suntem aleșii…. Abordare absurdă în vremurile adunării de capital, nu slujbașul de rând decide cine scoate rugina din ochiul clarvăzător al zămislitorului de lumi și nici cine-i apără de ploi una dintre milioanele de case – ale Lui toate -, ci superiorii, când nu păstorești singur parohia…. Am făcut numai prezența și o prezumare la ochi de manoperă și ne-am adus aminte că vizitasem tot cu treabă vecinul – acolo se găsea împrejmuirea imaginată la sărituri de pârleaz. Făcătura altuia… – să mă absolve… -, alăturare absolut surprinzătoare pe strada 1 Mai, la distanță de numai 50 de metri, pe părți opuse, pe ,,ulița” lui Vasile G.. Familia Țînțu deținea – mai mult ca sigur și azi sunt proprietari – o spălătorie pe colțul ,,Căpitan… Zăgănescu”-lui, unde era firesc să amprentăm – precum câinii – teritoriul cu tablă. O refacere de acoperire, între două clădiri – se pare că whash-ul de mașini și magazinul de piese auto merg excelent împreună – și jgheabul cu burlane de la stradă. V-am mai relatat anomaliile hărților google. În pricina de față, pe E85 antrepriza este înnoită, redimensionată pe coordonatele… oblice în două ape, colorată pe deasupra cu roșu-țiglă metalica; pe fostul 6 Martie se păstrează însă vechea învelitoare. Așa am putut defini exact scopul lucrării, după dilema ,,oare am învelit tot?”, spulberată de numeroasele copci întoarse observate, plasate acolo unde nu sunt necesare: la prima foaie, la a doua… Abundau rândurile de jos până sus, abuzară primii ,,meseriași”, neînțelegând că numai la ultima bucată de tablă sunt necesare, ca să nu se ,,scurgă” accidental, după numeroasele presări a falțului în forță, cu ciocanul, ori din alte cauze naturale. Suficiente, destule și îndesite în ultimii ani. Prăpăditoare.
Făcându-ne abonați la reparații și remedieri. La regândiri și reconsiderări ale proprietarilor și ale noastre. Un abordaj diferit față de clasicele acoperișuri scoase în afara zidurilor cât să pui trei-patru palme de-a latul. Insuficient. Aceleași ,,mape” se pun chezașe că s-a greșit de la început. Gândul lui nea Gicu – sper să nu fac vreo gafă – de a lipi de-a curmezișul încă un corp de casă a fost bun, doar că la primele ploi-potop, nici măcar bolta de la partea veche a casei nu a putut ține de adăpost nici intrării, nici pereților. Necesita o prelungire, cât să devină și terasă. Nici pantă abruptă, dar nici foarte lină, nu simplă, ci cu potriviri, alinieri, îmbinări cu rândurile deja bătute și o dolie la fel de năbădăioasă de prins cu cealaltă existentă. Niște reparații la burlanele deteriorate și jgheaburi noi pe părțile din curte.
Da’ fuse și se duse. Casa cam a nimănui, Gicu plecat… la cele de înveșnicire. Tot de la domn Vasile aflată vestea tragică. O moarte neașteptată, surprinzătoare. Pentru cine nu este? Cum și tata luă calea moșilor lui, mult prea devreme, abstras brutal dintre noi. Și ce n-aș da să mă mai înjure o dată….
